Dacă v-aș spune că există o activitate care e, în același timp, creativă și terapeutică, care nu vă răpește foarte mult timp și care e și gratuită? Nu, nu este vorba despre Morning Pages (deși vă recomand acest exercițiu cu toată căldura).

Noul meu hobby este poezia…găsită. N-o scrie altcineva ca tu s-o găsești, dar n-o scrii nici tu. Doar…o găsești. Partea și mai faină? Nu trebuie să fii poet sau talentat la scris. Doar să ai (puțin) chef de joacă.

***

Am descoperit poezia ”găsită” într-o perioadă în care mă simțeam blocată creativ. Nici nu mai știu cum am dat peste ea. Pur și simplu, într-o zi am citit despre această formă de joacă (?) artă (?) care părea o combinație de scrabble cu terapie și cu desen.

Cum faci poezie găsită/ poezie blackout?

🖍️ Alege o pagină de ziar, revistă, carte etc., pe care o poți ”distruge” fără remușcări.

🖍️ ”Scanează” respectiva pagină și vezi ce cuvânt îți sare în ochi (e cam ca la jocul acela de pe Facebook în care ți se dă o grilă plină de cuvine și ți se spune că primele 3 pe care le vezi îți descriu personalitate). Continuă apoi să ”scanezi” documentul în căutarea altor cuvinte care au legătură cu primul cuvânt ales/găsit. Regulile aici ar fi două: 1) să nu încercuiești mai mult de 3 cuvinte consecutive și 2) cuvintele poeziei să fie în ordinea în care apar în text (dar la ce bun sunt regulile în artă?). Recomandarea mea e doar să nu citești tot textul pentru că te va influența în alegerea cuvintelor.

🖍️ Încercuiește sau desenează pătrate în jurul cuvintelor pe care le-ai ales. Le poți lega unele de altele prin linii/săgeți sau le poți lăsa așa cum sunt.

🖍️ Folosește un marker, creioane colorate, acuarele, decupaje din reviste etc. pentru a șterge/acoperi restul textului de pe pagină, lăsând la vedere doar cuvintele care formează ”poezia”.

Datorită acestui mod de a o crea, acest tip de artă/joacă se numește ”found poetry” (”poezie găsită”) sau ”blackout poetry” (”blackout” însemnând în engleză pană de curent, dar și cenzură).

Poeziile mele blackout/găsite

Înainte să vă arăt câteva dintre creațiile mele în materie de poezie blackout/găsită, trebuie să fac 2 precizări:

1️⃣ Acestea nu sunt poezii clasice, în sensul că nu au ritm și rimă. Sunt mai degrabă apropiate de insta-poezie decât de poezia clasică.

2️⃣ Am ales să vandalizez o carte nou-nouță (”Dragostea nu-i de mine” de Federica Bosco) din simplul motiv că e foarte proastă și habar n-am cum a ajuns la mine în bibliotecă. Am răsfoit-o o singură dată, de curiozitate, și e o combinație de roman de dragoste de duzină și o Bridget Jones fără umor. Mi-ar fi jenă s-o donez unei biblioteci și nici nu mă lasă inima să o pun la reciclat. Deci faptul că am ales-o ca ”pânză” pentru poezia mea găsită e cel mai bun lucru care i se putea întâmpla.

”Sindromul Korsakov”

Aici am folosit un marker permanent și, bineînțeles, am încălcat regula conform căreia n-ai voie să încercuiești mai mult de 3 cuvinte consecutive. 😀

”Plot Twist”

Aici am folosit acuarele și, fără să vreau, am respectat toate regulile. 😄

”Green Light”

În cazul ăsta am folosit o fotografie cu Zelda și F. Scott Fitzgerald pe care am lipit-o peste pagina cărții, nu înainte de a decupa cu un bisturiu spațiile libere, prin care urmau să se vadă cuvintele. Bineînțeles, puteam folosi și o forfecuță de unghii pentru decupaje, dar la ce bun să ai un bisturiu dacă nu-l folosești din când în când?

”Two Is The Loneliest Number”

Aici am folosit niște creioane colorate metalice și am încălcat regula conform căreia cuvintele poeziei trebuie să respecte ordinea în care apar în text.

”Bon Voyage!”

Cred că poezia asta (unde am folosit tot acuarele) este preferata mea ca formă și ca legătură dintre design și cuvinte, dar nu ca aspect (nu sunt deloc mulțumită de cum mi-au ieșit acele valize, dar mă grăbeam și eram obosită când le-am pictat).

De ce să faci poezie blackout/găsită?

✏️ Te poate ajuta să depășești un blocaj creativ

O pagină goală poate fi copleșitoare pentru cineva care nu se simte inspirat. Tocmai faptul că ai, teoretic, un număr infinit de opțiuni, te poate face să te blochezi în fața colii albe. Să ai, însă, la dispoziție un număr limitat de cuvinte, deja alese, te face să-ți concentrezi atenția și să vezi lucrurile altfel.

Deși rădăcinile poeziei blackout sunt, cel mai probabil, în curentul dadaist, cel care a readus-o la viață în secolul XXI este scriitorul american Austin Kleon. În 2006, Austin trecea printr-un blocaj creativ când a început să se joace, înnegrind cu markerul paginile New York Times și scoțând în evidență anumite cuvinte. A început să posteze respectivele poezii pe blogul său și le-a publicat apoi sub forma unei cărți (”Newspaper Blackout”) care a devenit bestseller New York Times. 🙂

✏️ Te învață să fii mai ingenios/creativ

Să obții un mesaj interesant dintr-un număr finit de cuvinte, așezate într-o ordine prestabilită poate să fie o adevărată provocare. Constrângerile sunt cel mai adesea frustrante, dar pot fi depășite dacă ești creativ. Poți aplica apoi această abordare și în alte domenii ale vieții tale.

✏️ Are o latură terapeutică

Sunt convinsă că inconștientul are un cuvânt important de spus atunci când descoperi acel prim cuvânt, cuvântul-ancoră, de la care pornești poezia. La fel cum găsirea celorlalte cuvinte și conexiunea dintre ele vor spune ceva despre starea ta emoțională. Poezia blackout poate fi o modalitate inedită și creativă de a-ți explora lumea interioară. De altfel, poți pune data pe spatele creațiilor tale, dacă vrei să urmărești cum variază tematica lor de-a lungul timpului.

✏️ E distractiv

Câteva poezii blackout/găsite

Înainte să iau markerul în mână și să încep să caut poezii, am citit sute de astfel de poezii. E suficient să cautați pe Pinterest sau pe Instagram #blackoutpoetry sau #foundpoetry că nu mai ieșiti de acolo.

Mai jos v-am selectat câteva dintre preferatele mele (din păcate, majoritatea cu autor anonim):

”A Separate Peace” de John Knowles

Tom Phillips

În materie de blackout poetry există oricine altcineva și apoi există Tom Phillips.

Tom Phillips este un artist englez care în 1966 a cumpărat dintr-un anticariat o carte victoriană obscură, numită ”A Human Document”. A început apoi să deseneze, să picteze și să lipească colaje pe fiecare pagină, lăsând însă la vedere cuvinte și formând, astfel, o poveste suprarealistă.

Prima ediție din ”A Humument”, cum se numește cartea lui Phillips (titlu obținut din contracția titlului original ”A Human Document”) a fost publicată în 1970 (o puteți admira în întregime aici). Au urmat numeroase alte ediții, scopul lui Phillips fiind acela de a schimba fiecare dintre cele 370 de pagini originale.

Dacă suntem prieteni și nu știți ce să-mi luați cadou de Crăciun sau de ziua mea sau de Ziua Cârtiței, oricare dintre cele 6 ediții ale acestei cărți este cadoul perfect (ultima ediție, cea din 2016, este chiar și pe eMAG 😀 ).

Vă las cu câteva dintre paginile mele preferate din ”A Humument” și cu recomandarea să încercați să vă jucați cu poezia blackout/găsită. S-ar putea să vă placă. 😉