Ieri am împlinit 33 de ani. Știu că unii oameni fac de ziua lor o recapitulare a anului sau a anilor care au trecut. Eu am ales, în schimb, să fac o ”recapitulare” a viitorului meu, care sper să vă ajute și pe voi să-l puneți în perspectivă pe al vostru. 🙂

***

Unul dintre articolele care m-au pus pe gânduri cel mai mult în ultimii ani a fost ”The Tail End” al lui Tim Urban (autorul blogului Wait But Why). În doar 12 desene simple, Tim te ajută să înțelegi cât de scurtă este, de fapt, viața fiecăruia dintre noi.

În loc să o calculeze cu ajutorul unor noțiuni abstracte, ca zile, luni sau ani, autorul o calculează în lucruri concrete: câte băi în mare o să mai facă, câte cărți îi rămân de citit sau câte găluște chinezești mai are de mâncat.

Mai jos, am preluat ideea lui Tim și mi-am calculat restul vieții în lucrurile reprezentative pentru mine. Am schimbat, însă, speranța de viață de la 90 de ani (cât era în articolul respectiv) la 80 de ani. Media la femei e de 79 de ani în România, dar îmi place să cred că toată ciocolata pe care o mănânc o să mă ajute să trăiesc fericită cu cel puțin un an mai mult decât femeia din statistici.

Iată, așadar, cum arată tot restul vieții mele în 7 imagini. 🙂

Crăciunul e momentul meu preferat din an. Având în vedere că am împlinit 33 de ani, la o speranță de viață de 80 de ani o să mai împodobesc bradul și o să mai deschid cadourile de Crăciun de încă 48 de ori.

Pentru că dezvolt obsesii pentru locurile care îmi plac mult și tind să mă întorc la ele (la Roma am mers de 4 ori în vacanță, în Grecia de 3 ori, la Londra de 3 ori, la Istanbul de 2 ori etc), descopăr o țară nouă cam o dată la doi ani. Îmi rămân, așadar, 24 de țări noi de descoperit (acum că am scris asta, îmi dau seama că viața e prea scurtă să vezi Roma de 4 ori, oricât ți-ar plăcea 🙂 ).

De când m-am născut și până acum au existat 7 alegeri prezidențiale în România, dintre care am votat la 3. Pe parcursul vieții mele îmi mai rămân încă 12 ocazii să-mi exercit dreptul la vot.

Deși îmi place să-mi serbez ziua anual, o dată la 5 ani organizez o petrecere ceva mai mare (am început la 25). Ultima a fost la 30 și mai urmează încă 9 astfel de petreceri (10 dacă sunt foarte norocoasă).

Există însă și lucruri de care mă voi bucura de mai multe ori. 🙂

De exemplu, vacanțele mele preferate sunt oriunde există mare/ocean, pentru că iubesc să înot. În ultimii ani am mers, în medie, de 2 ori pe an într-un asemenea loc. Dacă o să continui în ritmul ăsta, îmi rămân 96 de vacanțe cu picioarele în nisip și soarele în ochi.

Mâncarea mea preferată (în ultimii ani, cel puțin) sunt burgerii, cu care mă răsfăț cel puțin o dată pe lună. În viitorul meu se prefigurează, așadar, aproximativ 576 de burgeri suculenți. 😀

Citesc, în medie, 4 cărți pe lună (sunt luni în care stau rău la capitolul ăsta și abia termin una și altele în care citesc 2 pe săptămână). Am în față, așadar, în jur de 2304 cărți pe care le pot alege și le pot citi de acum încolo. Având în vedere că am restanțe la cărțile clasice (”Casa Buddenbrook” îmi vine acum în minte) și că anual se publică romane noi bune, acest gând îmi dă anxietate.

Dintre toate exemplele folosite de Tim, însă, cel mai tare m-a speriat desenul care te ajută să conștientizezi timpul care îți rămâne de petrecut cu părinții/familia.

Să zicem, de exemplu, că ai în jur de 30 de ani și părinții tăi au în jur de 60. Dacă nu locuiți în același oraș și iți petreci doar 10 zile pe an cu ei (de Crăciun, de Paște și de zilele lor de naștere), la o speranță de viață de 80 de ani (și pentru tine și pentru ei) îți rămân 200 de zile de petrecut cu ei.

În primii 18 ani de viață, numărul de zile petrecute cu ei anual era mult mai mare decât suma tuturor zilelor care v-au rămas acum de petrecut împreună.

În momentul în care ai absolvit liceul și ai plecat la facultate, explică Tim Urban, ți-ai consumat deja 93% din timpul total pe care îl vei petrece vreodată cu părinții tăi. Dacă ai în jur de 30 de ani, ți-a mai rămas doar 5% din timpul pe care îl poți petrece cu ai tăi.

***

De ce am scris acest text relativ pesimist într-un moment aniversar, poate vă întrebați? Pentru că eu nu cred că este deloc pesimist. Doar joaca cu imaginile de mai sus, de exemplu, m-a ajutat să realizez că vreau să călătoresc mai mult spre destinații noi și că trebuie să îmi cresc ritmul de lectură dacă vreau să știu ce se întâmplă în mai mult de 2304 cărți. Și că viața e prea scurtă să organizezi petreceri mari doar o dată la 5 ani. 🙂

Cu desenele astea în față, dar în special cu cele făcute de Tim Urban pentru a ilustra o viață de om prin forme geometrice, îți dai seama că n-ai tot timpul din lume. Nici pentru cărți sau filme proaste, nici pentru mâncare proastă, nici pentru cafele cu oameni care nu-ți plac, dar pe care ți-e rușine să-i refuzi.

O să vă las să vă gândiți la propriile voastre vacanțe, cărți și mâncăruri preferate, la tot ce n-ați apucat încă să savurați sau să vedeți și cu întrebarea minunatei (și regretatei) Mary Oliver:

”Tell me, what is it you plan to do with your one wild and precious life?“.