In fiecare an, de ziua mea, imi propun sa fac ceva nou, sa am parte de o experienta pe care n-am mai trait-o pana acum. Anul asta, cadoul meu pentru mine a fost sa-mi dau demisia. Am mai facut-o in trecut, dar niciodata din motivul pe care l-am avut de data aceasta.

***

Organismul nostru are intre 50 si 75 de triliarde de celule, care se regenereaza la diferite intervale de timp. Leucocitele (globulele albe) traiesc in medie cam un an, in timp ce eritrocitele (globulele rosii) traiesc doar 4 luni. Celulele pielii sunt inlocuite la fiecare 2-3 saptamani, iar cele din colon o data la 3 zile. Exceptie face creierul, ale carui celule, odata moarte, nu se mai regenereaza (in special neuronii din cortex).

Pornind de la aceasta teorie (demonstrata) a geneticii, a aparut un mit conform caruia, o data la 7 ani, toate celule din organism se regenereaza complet si devenim, practic, persoane noi. Asa s-ar explica, de exemplu, de ce multe momente principale din viata oamenilor au legatura cu cifra 7 si multipli lui: la 7 ani incepem scoala, la 14 primim buletinul, la 21 devii major in SUA etc.

Avand in vedere ca sunt un om in viata caruia povestile joaca un rol important, imi place sa cred ca acest mit al regenerarii celulare este real. L-am invocat, de altfel, in momentul in care mi-am dat demisia, cu 2 zile inainte sa implinesc 28 de ani.

Este pentru prima data in viata mea cand nu parasesc un job din cauza sefului/banilor/conditiilor de munca/viziunii diferite/unei alte oferte etc. Desi lucrez intr-un loc foarte ok, cu oameni minunati, plec pentru ca am realizat ca de la 14 ani (practic, jumatate din viata mea), am un vis si ca sunt datoare fata de mine insami sa-l realizez. Cu atat mai mult cu cat acum sunt un om complet nou (conform teoriei de mai sus, haha).

Nu stiu ce a fost in mintea sefului meu cand l-am rugat sa ne intalnim si i-am povestit toata nebunia cu regenerarea celulara, faptul ca implinesc 28 de ani si ca trebuie sa plec in cautarea visului meu, dar a zambit pe tot parcursul micului meu discurs, iar la final a spus ca ma intelege. Ba chiar mi-a propus o colaborare foarte interesanta. A fost cea mai misto demisie din viata mea!

O sa-mi pun visul in aplicare anul asta? Nu prea cred. O sa ma apropii de el mai mult decat am facut-o pana acum? Sper ca da! Am de gand sa dorm mai mult, sa citesc mai mult, sa scriu mai mult, sa calatoresc (tot mai mult) si sa ajung in zona aia in care am o energie buna si creativa, care sa imi permita sa mut muntii din loc (asta cu mutatul muntilor e doar o figura de stil, bineinteles, n-am nimic de-a face cu Gabriel Resources).

***

Daca ati zambit cu superioritate sau v-ati scuturat capul a incredulitate la povestea cu regenerarea celulara completa si ma considerati o visatoare incurabila sau o idealista naiva, probabil n-ar trebui sa va povestesc si despre fluturi. Doar ca fluturii au jucat si ei un rol important in decizia de a-mi parasi actualul loc de munca si stil de viata si de a pasi spre necunoscut.

La sfarsitul lui decembrie, producatoarea emisiunii la care am lucrat timp de 4 luni ca scenarista mi-a spus “Nu stiu, Ina, ce cauti tu in jungla asta de televiziune. Tu meriti sa fii intr-un loc frumos, cu fluturi si flori. Serios, eu asa cred!”. Initial am crezut ca imi spune, voalat, ca nu sunt suficient de puternica pentru un mediu atat de dur, stresant si competitiv cum este televiziunea (ceea ce este cat se poate de adevarat). Apoi mi-am dat seama ca, de fapt, mi-a facut un compliment si mi-am propus sa-i ascult sfatul indirect si sa pornesc in cautarea fluturilor.

Fluturii au aparut apoi in viata mea din nou, de Craciun, cand mama mi-a facut cadou, printre multe alte minunatii, o crema de fata ce se recomanda drept “revolutionara”. Am incercat-o si, pentru ca mi s-a parut ca are intr-adevar un efect fantastic, i-am citit prospectul. Asa am descoperit: ca aceasta contine “o enzima extrasa din pupele unei specii de insecte”, care are “functia de formare a tegumentului aripilor la fluturi”.

Am visat apoi fluturi mai multe nopti la rand, pana cand, incurajata de o intalnire cu un prieten si de apropierea zilei mele de nastere, am decis sa pornesc in cautarea lor. Daca ii gasesc sau nu, ramane de vazut. Pana una-alta, sunteti invitati sa ma insotiti in aventura cautarii lor. 😉