Știu că din titlu pare o poveste despre filosofii new age și manifestare, dar vă promit că e o poveste cât se poate de prozaică și de reală. Dacă are sau nu ceva magic în ea, rămâne să decideți voi. : )
În vară am moștenit o sumă de bani (modestă, dar binevenită) și am decis să-mi să-mi iau ceva de suflet și memorabil de banii respectivi. Țin minte că eram într-o cameră de hotel și mă uitam pe telefon, copleșită de această decizie. Voiam ca achiziția să fie deosebită și să-mi rămână toată viața, ca să onorez memoria persoanei de la care primisem moștenirea.
O geantă de designer? Părea prea frivol și, oricum, nu sunt genul care să se afișeze cu branduri la vedere (chiar dacă una clasică e o investiție). Un Macbook nou? Da, aș fi avut nevoie de unul, dar nu era un obiect de suflet. O bijuterie unicat? Recunosc, ideea asta m-a tentat, mai ales că am un wishlist în continuă expansiune la acest capitol. O vacanță exotică? Mi-ar fi rămas amintiri pe viață, ce-i drept, dar părea prea banal.
Am ținut-o tot așa, mult și bine, sărind din site în site, de la obiecte de design, porțelanuri, bijuterii și până la cărți rare sau antichități. Într-un final, frustrată și obosită, am închis telefonul. Două minute mai târziu, l-am ridicat din nou – și atunci m-a lovit.
Răspunsul pe care îl căutasem cu frenezie în tot acest timp era chiar acolo – în screensaverul telefonului meu.
O să fac acum o paranteză să vă spun trei lucruri.
Primul: îmi doresc de ceva vreme să încep să colecționez artă. Am câteva lucrări realizate de artiști români și fine art prints în casă, dar visez la un gallery wall unde să fie toate lucrările mele preferate (în limite raționale, bineînțeles).
De-a lungul timpului am avut ocazii să-l încep, doar că de fiecare dată am preferat să investesc banii în altceva: vacanțe, haine, electronice, cadouri. Arta părea mereu un moft în marea schemă a lucrurilor. Ceva ce aveam să cumpăr într-o bună zi, nu acum.
Al doilea lucru pe care trebuie să-l știți e că pictorița mea contemporană preferată e Bridget Davies. E o artistă britanică care folosește cerneluri pentru a recrea glamour-ul și moda anilor ‘40 și ‘50. Mă fascinează și mă bucură personajele ei rafinate, de-abia sugerate de tușe, dar atât de vii.
Femeile din lucrările ei sunt mereu elegante, dar în același timp ludice și puse pe șotii, fie că își plimbă câinii pe bulevard, merg la Operă, flirtează cu domni sau își fac apariția la petreceri decadente. Ori de câte ori îi văd lucrările mă simt fericită și în siguranță; nimic rău nu se poate întâmpla în universul ei magic.
Și asta mă duce la al treilea lucru din paranteză: în ultimii 5 ani am avut, prin rotație, mereu picturile ei pe post de screensaver la telefon. Am făcut o excepție în decembrie anul trecut când, nu știu de ce, am avut chef de ceva mai abstract (era o reprezentare a unui ochi). Apoi, pe 31 decembrie mi-am ars corneea ochiului stâng și, imediat ce mi-am recăpătat vederea, am schimbat screensaver-ul (nu zic că mi-a purtat ghinion, dar nici noroc nu mi-a adus).
Bineînțeles, screensaver-ul nou era o lucrare a lui Bridget Davies. Am ales una intitulată ”Cheers! Moet & Chandon” pentru că îmi transmitea senzația de fast și de sărbătoare și, Dumnezeu știe, cu un ochi ars și un câine care își trăia ultimele zile, aveam nevoia să cred că mai există bine și bucurie în lume.
Screensaver-ul meu din 2023, poză făcută azi
Ei bine, asta am văzut atunci, în camera de hotel, pe ecranul telefonului meu: lucrarea lui Bridget Davies. Și dintr-o dată, alegerea a fost simplă. Urma să încep, în sfârșit, gallery wall-ul mult visat.
Am intrat pe site-ul ei și am comandat lucrarea respectivă în original și o a doua, o scenă de la un bal, cu doamne în ținute spectaculoase (plus flirt și puțină drama, alte două lucruri pe care le ador la lucrările ei).
Cu ocazia asta am și avut un schimb de emailuri cu Bridget, căreia i-am spus cât de mult o admir și care a fost absolut minunată și mi-a trimis și câteva ilustrații cadou în colet.
Lucrare originală semnată de Bridget Davies. Nu vă alarmați, nu e rama finală, e doar o ramă temporară de la Ikea. N-am apucat s-o duc să-i fac o ramă personalizată, dar urmează.
Și un close-up al lucrării, ca să vedeți detaliile absolut delicioase, cu foiță de aur. Yes, I’m a sucker for sparkling things :))
Concluzia? Nu susțin că având lucrarea respectivă pe ecranul telefonului mi-a adus-o, ca prin magie, în viața mea. Dar nici n-a stricat. :))
E bine să ne ținem la vedere lucrurile care ne bucură, visurile și aspirațiile. În cel mai rău caz, le vedem zilnic și nu uităm de ele. În cel mai bun caz, ajungem să le avem în dormitor și să le vedem în fiecare seară la culcare și în fiecare dimineață la trezire. 🙂
3 Comentarii
MIhaela
❤️
Ralu
Un început minunat în drumul spre realizarea galeriei de artă! ♡ Baftă!
Ralu2
Ce coincidenta! Ieri mi-am comparat pentru prima oară un tablou, arta abstractă din anii ’90, pentru o suma considerabilă. Și eu visez la un gallery wall cu obiecte de suflet…Am avut un an greu, cu schimb de job etc., și în felul acesta celebrez ca am ajuns la finalul lui. E un sentiment unic sa poți privi în fiecare zi la un obiect de arta unic…