Money Diaries este o rubrică săptămânală de lifestyle și de educație financiară. În fiecare săptămână, cititorii și cititoarele Inoza ne povestesc, cu sinceritate, cum și pe ce și-au cheltuit banii.
Săptămâna aceasta ne reîntâlnim cu o autoare de Money Diary, care ne-a mai scris în luna martie a anului trecut. Dacă atunci abia aflase că era însărcinată, între timp a devenit mama lui Luca. Iată cum arată o săptămână de somn, joacă și cumpărături alături de un bebeluș de 4 luni. 😊
***
Job: Secretară (în prezent sunt în concediu de maternitate)
Vârstă: 35 de ani
Locație: București
Venit lunar: 2700 de lei
Cheltuieli lunare
Rată la mașină: 600 lei
Telefon: 135 de lei (plătesc și abonamentele părinților mei)
Cablu TV + internet: 53 de lei
Asigurări medicale (am 3 și nu mă îndur să renunț la nici una): 70 de lei
Cosmetică: 50 de lei
Donații: 4 euro pentru două cauze (MagicHome și Spitalul de oncologie construit de Dăruiește Viață) și 35 de lei pentru pachetul pe care i-l trimit lunar Învingătoarei (victimă a violenței domestice) de la Sibiu.
Cheltuieli anuale
RCA: 600 de lei
Asigurare casă (obligatorie + opțională): 650 de lei
Vopsit: 800 de lei (merg cam la 3 luni la salon)
De restul cheltuielilor se ocupă prietenul meu. Apartamentul în care locuim este al meu, așa că nu plătim chirie sau rate. Întreținerea, cumpărăturile săptămânale și parte din vacanțe le plătește tot el.
Economii
Îmi place să pun bani de-o parte și mi-am dat seama cât de important este să ai o rezervă pentru zile negre. Pun de-o parte minimum 10% din salariu și 100 de lei în contul lui bebe.
În privința altor tipuri de economii, încerc să fac și singură lucrurile la care mă pricep. De exemplu manichiura și pedichiura mi le fac eu, la fel epilatul, mai puțin cel inghinal.
De curând am intrat pe două grupuri de mame și am vândut din lucrurile pe care știu că nu le mai folosesc. Nu mă sfiesc nici să cumpăr de pe grup lucruri care mi se pare ok (haine și jucării pentru bebe sau haine pentru mine).
LUNI
E 20.30 și bebe a adormit. E liniște și bine. Azi am petrecut-o în tihnă. A început undeva la 6.30, când bebe Luca s-a semi-trezit. Am zi să profit de ocazie și să-l schimb (de fapt l-am rugat pe taică-su să preia taskul), însă până la urmă piticul a profitat de ocazie și s-a trezit de-a binelea. M-am conformat nu prea încântată de oră, ce-i drept, și am început să fac lucrurile obișnuite.
Mai întâi ne-am giugiulit și am râs cu poftă unul de altul, iar apoi am mers în bucătărie, unde am luat micul dejul secondată de doi ochi mari și frumoși, care mă analizau cu multă poftă din balansoar.
Bebe L. are 4 luni și este un mare ștrengar. Nu a fost și nu este ușor cu un bebe, însă cumva am crescut împreună și acum ne cunoaștem din ce în ce mai bine. Nu a fost așa de la început. Primele două luni nu mi le amintesc prea bine, așa de obosită am fost. Însă timpul trece, el devine tot mai adorabil, eu tot mai răbdătoare, iar relația noastră înflorește de la o zi la alta.
Poză de la autoare
Până după amiază, când a venit G., ziua s-a scurs în liniște. Bebe și-a urmat programul de somn, mâncare, joacă, și iar somn, mâncare, joacă. Stă treaz cam o oră și jumătate, 2 și doarme în reprize de 30 de minute, uneori mai mult când mergem afară.
Azi, în mod surprinzător, a dormit în casă o oră și jumătate, de nu mai știam ce să fac cu timpul. Zece minute am făcute exerciții fizice. E prima dată după ce am născut când m-am apucat de exerciții fizice. Încă nu pot face exerciții pentru abdomen pentru că am născut prin cezariană, așa că am început ușor, cu câteva exerciții pentru brațe și picioare. Mișcarea este esențială pentru mine. Sunt o persoană activă care în ultimii ani a făcut sport constant, iar acum după ce am născut este important să mă întorc la obiceiurile vechi. Sper ca luna viitoare să merg din nou la bazin.
Dacă tot am avut timp, am dat și o comandă pentru o ramă foto și un element decorativ pentru camera lui bebe. Sunt din lemn și sunt lucrate și pictate manual.
La prânz am mâncat sarmale de la mama și am ieșit la plimbare. Am ajuns până în mall, unde i-am cumpărat lui bebe două body-uri și o căciuliță. Am plătit 77 de lei, pentru că am avut o reducere. În drum spre casă am intrat și la Mega unde am mai cheltuit 50 de lei pe mici cumpărături.
E 17 după-amiază și ascult muzică. Oricât de obosită aș fi, lista asta de pe YouTube reușește să mă facă să plutesc spre fabuloasa Italie. Bebe L. își roade mânuțele pe salteluța de activități. E semn că s-a plictisit, ba chiar că a obosit și că trebuie să mai tragă un pui de somn.
Între timp a venit și G., am mai stat la povești, iar la 19 i-am făcut masaj și baie lui bebe. A adormit după ce i-am dat să mănânce, iar eu am citit puțin. Începusem ”Întoarcere în secolul XXI” al Ioanei Pârvulescu, însă nu m-a prins. Nu am mai stat mult și m-am băgat la somn.
Total cheltuieli: 127 de lei
MARȚI
Trezirea e cam aceeași, în jur de 7. Sunt cam obosită pentru că bebe s-a trezit de 5 ori azi noapte. Mănâncă și se culcă la loc destul de repede, însă tot obositor e.
Am luat repede micul dejun, l-am culcat iar pe bebe, iar pe la 11 au venit părinții mei. De obicei vin de 2 ori pe săptămână (uneori mai mult) să mă ajute cu gătitul și cu bebe. La prânz, tata a ieșit la plimbare cu piticul, iar mama a făcut ciulama cu mămăligă. Tare bun a fost.
Părinții au plecat după-amiază și a venit G. Am mâncat cu schimbul, iar la 19.30 a început ritualul lui bebe. După ce a adormit m-am mai uitat puțin la televizor și m-am băgat și eu în pat.
Total zi: 0 lei
MIERCURI
Trezirea s-a dat tot la 7 fără. Cu promisiunea că azi mă culc mai devreme, m-am trezit puțin teleghidată și am început operațiunea schimbatul scutecului. M-a ajutat și G., care l-a spălat pe bebe, apoi l-am luat cu mine la bucătărie. Pe bebe, nu pe G., el a plecat la serviciu.
De ceva vreme bebe s-a obișnuit cu balansoarul și așa pot să mai fac și eu una, alta, cum ar fi să mănânc. De data asta o cană de ceai cu trei felii de pâine, două cu brânză tartinabilă și una cu miere. Minunea nu a durat mult pentru că bateriile lui bebe s-au terminat repede și a trebuit să-l culc. Grea treabă și de data asta. A dormit 30 de minute și am reluat de unde am lăsat. Ne-am drăgălit, apoi bebe și-a continuat rutina. Azi pentru prima dată a încercat să se întoarcă pe o parte, însă deocamdată fundul îl ține în loc.
La prânz am ieșit afară. Era o vreme așa frumoasă, încât nu merita să o ratez. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi iau un cappuccino fără cofeină și o brioșă cu ciocolată, răsfățul meu ocazional (18 lei). Apoi ne-am plimbat și am fost în parc, unde am dat câteva telefoane restante și am făcut o comandă de ceai (200 de lei). Sunt mare fan ceai, iar odată la 2-3 luni fac o comandă mai mare dintr-un ceai pe care l-am descoperit într-o excursie și mi-a plăcut foarte mult.
Întorși acasă, am avut noroc că bebe și-a continuat somnul în căruț și am avut și eu timp să mănânc de prânz, două sarmale cu iaurt.
Bebe s-a trezit, ne-am jucat și apoi mi-am făcut exercițiile fizice sub privirea lui atentă. A părut foarte amuzat de prestația mea, nu știu exact de ce.
După-amiază am ieșit din nou să mă întâlnesc cu G., să facem niște cumpărături. Eu am plecat setată să-mi iau un sutien de alăptare, însă a trebuit să iau două pentru că erau doar la set (72 de lei, datorită unei reduceri) și am mai ”păcătuit” cu un palton (260 de lei), de care bineînțeles că aveam nevoie.
După cumpărături ne-am grăbit să ajungem acasă, pentru că bebe era obosit. L-am spălat, l-am aranjat și la somn cu el. A adormit greu pe 20.30. Eu m-am mai învârtit prin casă, m-am uitat puțin la televizor și m-am culcat încălcându-mi promisiunea că o voi face mai devreme.
Total: 550 de lei
JOI
Ufff, greu a mai început ziua. De pe la 4.30 bebe a început să se foiască, iar la 6 era deja treaz. L-am schimbat, ne-am giugiulit toți 3, a mâncat puțin și a început distracția.
Nu știu dacă îl durea burta sau a început regresia somnului, însă s-a pus pe un urlat de greu l-am potolit. S-a supărat pe noi că nu l-am plimbat chiar tot timpul și ne-am mai și așezat și a plâns de ne-au sărit ochii din cap și mie și lui G. Noroc că nu a durat mult și a reușit să adoarmă. G. a plecat liniștit la muncă, iar eu m-am răsfățat cu un duș fructat.
Am niște geluri de duș care miros tare fain și pe care le ador deja de câțiva ani. Până să se nască bebe nu aș fi crezut că pot face duș în 5 minute, eu, mare iubitoare de apă și lăfăială, dar iată că se poate. Minunea nu a durat mult, însă. Bebe s-a trezit după 20 de minute cu chef de joacă. Ne-am drăgălit puțin și l-am invitat în bucătărie în balansoar.
Poză de la autoare
Pe la 9 fără ceva am apucat să mănânc puțin, un ou cu brânză, o cană de ceai și puțin compot de prune făcut de mama. Bebe nu a mai avut răbdare așa că ne-am început plimbarea prin casă. Între timp am sunat-o și pe mama, însă nu am stat mult la povești pentru că oricum venea la mine mai târziu.
Azi am fost la coafor. M-am vopsit și m-am tuns din nou scurt. Îmi era dor de mine tunsă scurt. Mi-am lăsat părul lung ca să-l donez Fundației Renașterea, care face peruci pentru femeile bolnave de cancer. Este a doua oară când am făcut asta și probabil și ultima pentru că nu mă încântă părul lung. La coafor am plătit 250 de lei cu tot cu bacșiș. Pe drum spre casă am intrat la Mega unde am făcut niște mici cumpărături (35 de lei).
Acasă, bebe mă aștepta nerăbdător să-i dau să mănânce. Era vioi și binedispus pentru că fusese afară cu tata și dormise tot timpul, iar în casă „povestise” cu bunicul și bunica. E tare „vorbăreț” când vin ei.
De prânz, care s-a întins spre după-amiază, s-a ocupat mama și am mâncat ciorbă de porc și cartofi copți cu brânză. Ora de somn a lui bebe a venit (din nou) și am început operațiunea culcatul (din nou). Nu a dormit din prima, nici din a doua, nici din a șaptea încercare, însă după niște plânsete și împotriviri, a capitulat. Doar pentru jumătate de oră.
La 4.30 am mers împreună în bucătărie unde bebe a fost tare cumințel și m-a lăsat să fac puțină treabă. Nu am stat mult și ne-am întors la activitățile lui, statul pe burtă și jucatul la salteluță. Și azi a exersat întoarcerea pe burtă, însă nici de data asta fundul nu l-a lăsat.
Spre seară s-a întors și tati i l-am pasat. Așa am reușit să fac o tartă cu brânză de oaie și spanac și banana bread, pe care le-am terminat fix când a trebuit să începem ritualul de seară. La 19.30 bebe deja dormea, iar eu am reușit să beau o cană de lapte, să mănânc o felie de chec și să-mi fac și manichiura. O zi plină și frumoasă.
Total: 285 lei
VINERI
La 6.30 bebe mi-a dat trezirea. L-am schimbat, s-a jucat puțin cu tati și i-am dat să mănânce. Nu a durat mult și a început să dea semne de somn. Atunci am zis să încep repede ritualul de adormire ca să nu se agite odrasla. Doar că planul meu nu a coincis cu dorința lui. A adormit greu (din nou) printre proteste și lacrimi. Eu tot sper că va veni o vreme când va adormi ușor la el în pat. Ce frumos ar fi!
La 8.30 am fugit să mănânc și eu ceva din plăcinta și chec. Ora de somn s-a terminat repede, așa că am intrat din nou în serviciul lui bebe. Ne-am jucat, i-am dat să mănânce și a stat puțin cu mine cât am făcut curat într-una din băi. Ușor-ușor a început să i se facă somn, așa că am trecut la citit.
Deocamdată îi citesc ce citesc și eu și pare să-i placă, însă cititul nu-l adoarme. De fapt, uneori am senzația că nu-l adoarme nimic în afară de plimbatul în brațe. Dacă vreau să mă așez, țipă ca din gură de șarpe. și da, simte imediat când te așezi (chiar și când are ochi închiși). A adormit și de data asta, însă mai greu decât de obicei.
Între timp a venit și mama, apoi și tata, și au mai stat cu el cât eu am făcut una, alta. Am dat o fugă până în mall să ridic comanda pe care am făcut-o luni, rama foto și elementul decorativ pentru camera lui bebe. Și, dacă tot eram acolo (era un mic târg), mi-am luat și niște cercei din lemn și o eșarfă (160 de lei). Rama foto și eșarfa au fost cadou pentru mama de 8 martie. În drum spre casă am luat și niște pizza pentru că nimeni nu avea chef de gătit (75 de lei).
Acasă, ai mei și bebe mă așteptau. Am mâncat toți, iar bebe a mers la somn. A adormit mult mai repede de data asta, însă tot 20 de minute a durat somnul. Am reușit să fug până la Mega, unde am făcut cumpărături de 75 de lei.
După-amiază a venit și G. și am mers toți 3 la părinții mei, unde l-am lăsat pe bebe pentru că noi trebuia să ajungem la biserică. Aveam pregătirea pentru botez. Dar cum se întâmplă destul de des cu un copil mic, planul de-acasă nu s-a potrivit cu cel din târg. I-am făcut masajul, l-am spălat, l-am hrănit și am lăsat-o pe mama să-l adoarmă.
Noi am fugit repede la biserică, care e foarte aproape de ai mei, și am participat la cateheză. Mi-a plăcut mult preotul și se anunța o întâlnire frumoasă, însă nu am putut să stau prea mult pentru că am primit un mesaj de la mama că bebe plânge mult și nu îl poate liniști. G. a rămas la biserică, iar când a terminat ne-am întors acasă pe jos.
Piticul s-a liniștit și a adormit, însă noi am mai avut treabă. Am făcut baie, m-am epilat și am făcut și o tartă cu mere. M-am băgat în pat la 1 noaptea, însă bebe mi-a deturnat planul de a adormi pentru că s-a trezit să mănânce. Din fericire, nu a durat prea mult și a adormit.
La 4.30 s-a trezit din nou, supărat tare. A mâncat, a mers la somn, iar pe la 6.30 s-a trezit din nou. Parcă ar fi avut emoții știind ce urmează.
Total: 310 lei
SÂMBĂTĂ
Chiaună, dar cu energie, m-am trezit pe la 6.30 (nu din dorința mea), am mâncat puțin și am plecat la A. să mă machieze (100 de lei) pentru că era o zi importantă și toți 3, botezul.
Acasă am făcut ședința foto cu nașii și fratele mai mare al lui bebe și am plecat la biserică. A fost tare frumos. Chiar dacă am fost o mână de oameni, biserica micuță și atmosfera intimă au făcut ca momentul să fie emoționant și magic.
Masa am luat-o respectând regulile la un restaurant drăguț și m-am simțit foarte bine. Până la urmă tot răul spre bine cu pandemia vieții. Ne-a limitat și nu am putut să facem o petrecere, însă am avut un prânz tihnit alături de familiile noastre și de prietena mea cea mai bună, care este nașa lui bebe L.
După-amiază ne-am întors acasă cu gândul să-i facem lui bebe băița după botez, însă am schimbat planul pentru că piticul era prea obosit și agitat. Așa că l-am adormit și am mai stat la povești cu nașii, timp în care am devorat plăcinta cu mere și am mâncat toate ronțăielile pe care le pregătisem. Plăcinta cu brânză de capră și spanac nu a avut așa mare succes, așa că am avut ce să mânânc a doua zi la micul dejun.
Seara am căzut lată, dar fericită. De cheltuielile de botez s-a ocupat G., așa că eu am cheltuit doar cei 100 de lei pentru machiaj.
Total zi: 100 lei
DUMINICĂ
Ziua a început de cu noapte, ca să zic așa :)). Bebe s-a trezit de multe ori în timpul nopții, iar pe la 4.30 cu un plânset zdravăn. Cred că îi era foame tare pentru că i-am dat și un biberon pe lângă sân și a adormit repede. Chiar dacă aș mai fi dormit, bebe și-a urmat programul, iar pe la 7 fără ceva ne-a dat trezirea.
A urmat o zi liniștită, în care am lenevit cât s-a putut cu un bebe mititel, iar după-amiază am fost până în mall să îi cumpărăm lui bebe o geacă. Am luat două subțirele și o salopetă (100 lei).
Ne-am întors acasă repede pentru că bebe nu mai avea stare, l-am îmbăiat și a urmat somn de voie. Baia cu nașii am amânat-o pentru weekendul viitor din motive personale. Nu a mai durat mult și m-am băgat și eu la somn.
Total zi: 100 de lei
***
Dacă citiți cu plăcere această rubrică și o găsiți utilă, vă aștept și pe voi cu Money Diaries la adresa inoza.ro@gmail.com.
Cu cât o să fie mai multe și mai diverse, cu atât cred că o să învățăm lucruri noi și o să facem această conversație mai relevantă.
26 Comentarii
Ioana
Nu o sa înțeleg niciodată, părinții care se plimba la
mall, cu copilașii in cărucior chiar și când mai cresc și merg împiedicat… de ce e nevoie sa mergeți impreuna la
Mall? De ce nu sta unul dintre voi acasă cu bebelușul și celalalt se duce sa cumpere ce are nevoie? Plus acum in pandemie când ar trb sa limiteze mersul la mall, autoarea merge de câteva ori pe săptămâna la mall… mi se pare complet dezorganizata….
Izenya
Unii sunt mai orientați către risc sau pur și simplu au impresia că lor nu li se poate întâmpla. Mi-a povestit soțul cum părinții lui în prima lună după ce s-a născut l-au luat în brațe și au plecat din orașul în care locuiau la țară cu autobuzul. Se întâmpla în ianuarie.
MrsGreenFoot
Am inteles eu bine si bebe mai are un frate? Apare intr-o singura propozitie in ziua botezului, in rest parca nu ar exista.
andreea
Si de asemenea cam nerealist, si-a cheltuit tot bugetul disponibil intr-o saptamana, daca scadem cheltuielile fixe….
Izenya
Mă bucur să citesc un jurnal financiar scris de o mămică. Astfel de jurnale sunt rare. Noi ne-am ferit de coronavirus ca de ciumă începând cu luna a șaptea de sarcină. Drept urmare pe bebe îl scot la plimbare doar afară, încă nu am primit musafiri în casă, dar avem de gând în viitorul apropiat sa mergem la bunici acum că a crescut și am apucat să îl alăptez la sân trei luni. De puținele ori când am fost la Mall (doar în timpul săptămânii când nu sunt mulți oameni) să cumpăr haine pentru bebe l-am lăsat cu soțul. Cu bunicii ne-am întâlnit în fața blocului de fiecare dată. Noi până acum ne-am descurcat fără ajutor din partea părinților. E greu, dar nu e imposibil. O fi bine, o fi exagerat, n-am de unde să știu. Îmi pare bine că suntem sănătoși și la naștere nu am avut o surpriză neplăcută. Ar fi fost dramatic să ajung să nasc în altă parte decât la maternitatea pe care am ales-o sau să plătesc 5000 lei în plus ca să nasc acolo din cauza unui test pozitiv.
Izenya
Și mai trist e faptul că dacă ai testul pozitiv când naști nu ai voie să alăptezi copilul decât după ce testul iese negativ, practic îl vezi doar în poze. Pe deasupra nu e de dorit să ai o viroză respiratorie când naști natural.
Alina
Nu mi se pare ok sa interpretam fara sa cunoaștem mai multe detalii. Din același text ,eu înțeleg ca ,probabil, fratele mai mare este doar băiețelul tatalui. Asa s-ar explica absenta lui in timpul săptămânii. Daca este asa sau nu, nu putem ști exact, dar in mod cert exista o explicație pe care nu trebuie sa o cerem in comentarii, nu despre asta este vorba in money diary.
Daniela
Nu ne costă nimic să fim mai bune și mai tolerante. Ex o regula de bun simț care spune că, dacă nu am ceva constructiv de zis, tac. La ultimele jurnale, inclusiv aici, sunt câteva comentarii tare contondente. Nu ar trebui să ne permitem să judecă,/”certăm” un om, doar în baza unui crâmpei din viața sa și cu atât mai mult în privința unor aspecte f personale. Dincolo de asta, în scris este foarte greu de simțit tonul, poate ar fi o idee bună să ne alegem mai bine cuvintele.
Dincolo de asta, bravo mămicii. Un bebeluș este o bucurie dar vine și cu multe greutăți, iar mămica se descurca foarte bine. Bravo ei!
Inoza
Daniela,
Îți mulțumesc frumos pentru comentariu, exprimă exact ce voiam și eu să scriu.
Di
Multumesc pentru articole Inoza, si pentru impartasire autoarei. Imi plac foarte mult jurnalele unde autorul ne zugraveste si o imagine intreaga a finantelor personale sau
ale familiei cu idei de ecobomisire. Dar nu asta este modelul MD si este minunat asa! Ca e realist (ni se pare noua) sau nu, ca si-a consumat tot bugetul intr-o saptamana, ca mai exista frati vitregi, asta face parte din diversitatea vietii si deci din frumusetea ei.
andreea
Ar fi frumos si un raspuns, chiar sunt curioasa din ce traieste urmatoarele 3 saptamani. Daca discutam de educatie finaciara, hai sa nu ascundem gunoiul sub pres. De asemenea, un raspuns la comentarii ar indica ceva transparenta si deschidere, nu ridiculizarea feedbackului negativ. Daca e deschisa sa posteze jurnalul, e deschisa sa raspunda si la critici, nu a obligat-o nimeni sa posteze aici.
Inoza
Andreea, îți înțeleg curiozitatea, însă chiar dacă autoarea va decide să nu răspundă, din lipsă de timp sau pentru că nu dorește, nu înseamnă că ”ascunde gunoiul sub preș”. Mie, personal, mi s-a întâmplat să cheltuiesc într-o săptămână suma alocată pentru întreaga lună (apar deseori situații neprevăzute) și am supraviețuit restul timpului din economii. De altfel, au existat unele autoare care au explicat că săptămânile despre care au scris în jurnale au reprezentat excepții și că au acoperit deficitul din economii și/sau salariul partenerului.
Nimeni nu a ridiculizat feedback-ul negativ. Au existat două cititoare, cu care am fost perfect de acord, care au pledat pentru toleranță și o exprimare mai prietenoasă. Atât.
Cât despre ultima parte, nu, nimeni nu obligă pe nimeni să posteze aici. Dar eu consider faptul că putem citi aceste jurnale un privilegiu și tratez aceste texte (și autoarele lor) ca atare. Dacă există nelămuriri/curiozități, se pot cere mai multe detalii într-o manieră politicoasă. Sunt convinsă că o astfel de abordare are șanse mai mari de succes. 🙂
andreea
Eu nu am vazut nimic nepoliticos, doar niste intrebari/curiozitati pertinente. Deci nu inteleg raspunsul. Chiar as vrea sa stiu ce anume exact in ce comentariu mai sus este nepoliticos.
Leda
Tonalitatea si faptul ca ai descris postarea ca fiind nerealista. Poate ca ești încă destul de tanara, dar sunt sigura ca vei observa, cu timpul, cât de mult te va ajuta o atitudine ok.
Modul in care cineva își bugeteaza cheltuielile este ceva personal, poate depinde de cuantumul venitului, etapa din viata, de contribuția partenerului etc. Ceea ce noi vedem aici e o secțiune aleatorie din viata persoanei. Și asa cum spunea și Ina, cred ca acesta e un privilegiu din care uneori putem învața, alteori putem sa îl privim ca pe o simpla alternativa fata de realitatea personala. Ganduri bune!
Mara
Pe un site din afara, unde se posteaza money diary, la sectiunea de comentarii exista un indemn “Start a discussion, not a fire. Post with kindness.” Poate nu ar strica unul si aici. Spun asta pentru ca daca vom continua sa citim criticand lucrurile pe care autorii le fac diferit de fiecare dintre noi, probabil in scurt timp nu va mai avea nici un money diary de comentat. Ce motiv ar avea cineva sa se expuna, ca apoi sa i se spuna cate greseli face?
Inoza
Mara,
Minunată idee, mulțumesc, poate o să implementez și aici un îndemn similar. Pentru că da, asta e și temerea mea.
MrsGreenFoot
De acord cu indemnul. Nu si cu ultima parte a comentariului tau. Sper ca autorii nu se considera un guru al bugetarii si accepta sa li se arate greselile – bineinteles fara atac la persoana. Sper ca toti suntem aici sa invatam unii de la altii, acesta este scopul. Altfel vorbim in vant sa ne auzim singuri.
andreea
@leda, Pai atunci sa nu mai zicem ca suntem transparenti, daca modul cum isi bugeteaza cheltuilile e personal:). De ce a mai facut jurnalul? Nu mai inteleg rostul acestui exercitiu, daca de fapt doar prezentam ce ne convine. Am vazut altele in care fetele explicau pe larg contextul si totul avea sens. Tonalitatea este ok, faptul ca e nerealist este opinia mea si am dreptul la ea. Nu e nimic nepoliticos. Deci chiar mai asteptam la mai multa transparenta. Dar e in regula, vad ca nu e nimeni in stare sa isi asume un feedback constructiv. Si poate @inoza ar trebui sa ia in calcul un pic mai mult feedbackul cititorilor fideli decat sa se atace mereu cand cineva comenteaza ceva negativ. Pana la urma o tipa care a scris un jurnal nerealist face mai putin rau decat felul in care ea isi trateaza cititorii pe termen lung ai acestui blog. Dar e alegerea ei, eu una nu as fi procedat atat de biased in a blama pe cei care au comentat. Si nu am fost singura care nu a inteles lucruri, ca dovada ca au fost multe intrebari deci au fost mai multe lucruri netransparente prezentare. Era de dorit un punct de vedere echilibrat in rapsunsurile la comentari, nu, dar vai de ce ati comentat?
Inoza
Andreea,
Îmi pare rău dacă te-ai simțit atacată, asta nu a fost în niciun caz intenția mea. Uite, o să o rog personal pe autoare să ne explice cum și-a organizat bugetul pe luna din care face parte această săptămână, având în vedere că a fost una cu cheltuieli mai ridicate. Poate nici nu a văzut comentariile noastre. Mi s-a întâmplat să-mi scrie o autoare după o lună că abia atunci le-a verificat.
Cât despre finalul comentariului tău, nu ”mă atac” când văd comentarii negative, dar mă pun în pielea celor care au ținut aceste jurnale și mă gândesc dacă mi-ar plăcea sau nu să îmi scrie cineva ceva similar. Aceste fete și femei ne povestesc prin ceea ce trec într-o săptămână: ce le sperie, ce le bucură, ce citesc, ce mănâncă, pe ce își cheltuiesc banii, pe ce nu îndrăznesc să îi dea, ce își doresc etc. Mi se pare un exercițiu de foarte mare generozitate și vulnerabilitate. De aceea mă deranjează orice comentariu care ar putea să le facă să se simtă inconfortabil (și să le determine pe altele să nu mai țină un astfel de jurnal).
Da, ele mi-au scris, da, ele au decis să țină aceste jurnale, dar asta nu înseamnă că sunt ”fair game”, că oricine poate comenta orice. Nu mă refer la comentariul tău acum, dar au existat multe altele foarte acide sau chiar malițioase.
Cât despre primul tău comentariu, dacă eu aș ține un astfel de jurnal și cineva mi-ar comenta ”cam nerealist”, m-ar face să mă simt aiurea. M-aș simți acuzată că am mințit, când eu n-am făcut decât să notez ce am cheltuit și de ce. Cum ar putea fi reformulat un astfel de comentariu astfel încât să sune mai puțin abraziv? ”Hei, am văzut că ai cheltuit x bani săptămâna în care ai ținut jurnalul. Sunt curioasă, restul lunii cum îți acoperi cheltuielile având în vedere că venitul tău este y?”. Mă gândesc la mine și la cum mi-ar plăcea mie să fiu abordată. Tu, personal, la care dintre cele două ai reacționa mai ok sau ai răspunde? Nu e o întrebare retorică, chiar sunt curioasă.
Leda
Când spuneam ca modul în care cineva își bugeteaza cheltuielile e ceva personal ma refeream la faptul ca e legat intrinsec de o anumita persoana care e surprinsa intr-un anumit moment al vieții. Ca idee, eu am aceeași varsta ca și autoarea si am scris câteva jurnale aici. Faptul ca am cheltuit mai puțin sau mai mult nu face ca jurnalul meu sa fie cu nimic mai realist, in opinia mea. Contextele sunt diferite și e foarte bine sa fie asa pt a vedea diferite perspective. Iar în ceea ce privește transparenta cred ca suntem de acord ca prin ea înțelegem un grad ridicat de deschidere și nu expunerea in online a întregii vieți (nu doar în cazul de fata, ci în general).
MrsGreenFoot
Scuze autoarei daca tonul intrebarii a fost prea dur,asa as fi intrebat si in real life, doar ca atunci intrebarea ar fi fost insotita de un zambet si nu ar fi fost perceputa ca un atac.
Intrebarea nu a fost rauvoitoare, asa cum incearca unele comentatoare sa lase impresia. Nelamurirea mea a fost urmatoarea: aparitia fratelui mai mare intr-o singura zi, fara nicio cheltuiala pe seama lui mi s-a parut o incoerenta sau greseala: fie autoarea a uitat sa il treaca la cheltuieli, fie in ziua respectiva era vorba de un alt frate (al nasilor, al unuia din cuplu, al oricui care apare in astfel de poze). Ca ar putea fi frate vitreg, recunosc ca nu m-a dus gandul.
Lala
Mi-a placut jurnalul de astazi. E interesant sa vezi si jurnalul unei mame cu un copil mic, mai ales pentru cele care nu stiu inca la ce sa se astepte :). Eu nu consider nimic rau ca se duce la mall des, foarte bine. Daca stam inchisi in casa vom ajunge niste frustrati, mai ales dupa atata timp. Chiar si mersul la mall ajuta la miscare si la relaxare, lucruri de care o mama are absoluta nevoie, sa nu se simta izolata doar cu copilul. De asemenea nu poti sa tii copilul doar in casa sau afara, el trebuie sa ia contact cu lumea, in toate formele ei.
Niciodata nu voi intelege aceasta panica autoindusa si e si mai rau cand aceasta panica afecteaza si viata altora (ma refer la unele lucruri spuse in comentarii).
ole
How about “there’s a pandemic going on”? Nici asta nu e motiv bun sa eviti umblatul teleleu?
Lala
@Ole Nu. Viata trebuie sa fie traita. Intr-adevar sunt masuri de siguranta suplimentare pe care trebuie sa le luam, dar nu sunt de acord cu statul efectiv in casa-nu e bine nici pentru sanatate si nici pentru moral.
In timp ce altii au stat efectiv inchisi in casa, noi am fost in toate vacantele pe care le-am vrut si am facut majoritatea lucrurilor pe care vroiam sa le facem. (cu masuri suplimentare bineinteles: teste, lucrat de acasa, nu ne-am intalnit cu cei apropiati o perioada etc).
Dupa un an, am prieteni care se duc la psiholog pentru ca nu au mai iesit in lume si plang din orice(au intrat in depresie) si noi suntem ok si fizic si mental. Nu mai zic ca cei mai panicati din ei s-au si imbolnavit de acest virus.
Eu cred ca am luat decizia cea mai buna, mai ales ca unii dintre noi mai avem timp limitat pe aceasta planeta. In una din vacante ne-am intalnit si cu 2 batrani romani de 80+ care nu vroiau sa isi traiasca ultimii ani buni inchisi in casa,cuprinsi de panica.
Izenya
Dacă ți se pare stresant faptul că nu mai mergi în vacanță, să vezi ce stres simți când ești însărcinată, te întorci acasă cu covid după o vizită la rude și ajungi la maternitatea Bucur cu dureri insuportabile de spate, iar medicul îți recomandă să faci injecții cu anticoagulant în burtă. A pățit-o cineva din anturajul meu. La 80+ știi ca nu mai ai multe zile și profiți de timpul rămas. Și eu aș face la fel.
ole
Faptul ca voi ati avut noroc si nu v-ati imbolnavit nu e un argument, ati avut noroc si atat. Zi-le alora 1500 + din ATI sa iasa p’afara sa isi traiasca viata…Sau alora 3 mln ce au murit. Sau alora ce au trecut prin boala si au ramas cu plamanii praf si alte sechele…Ca unii de 80 de ani umbla prin lume nu e un argument, la varsta aia deja ti-ai cam trait traiul si mancat malaiul. Si ma indoiesc profund ca mersul la mall te scapa de depresii. E un cumul de factori ce duce la depresie, nu doar ” nu pot merge in vacanta”.