…but it sure felt like it. 🙂
Dis de dimineata colega mea, Diana, (despre care va povesteam intr-un post trecut ca face minunatiile cu dantela, organza si perlute de la Mansarda9) m-a asteptat cu doua cadouri minunate.

Primul a fost brosa uriasa din organza galbena care stia ca-mi place:

Iar al doilea o fandacsie cu doi trandafiri, aproape identica cu cea de mai jos:
Surprizele au continuat cu un tort in forma de buburuza si “A History of Advertising”, pe care le-am primit cadou din partea fostilor colegi de birou.  Asta, bineinteles, ca sa nu uit de copywriterul din mine. 🙂
Ca o paranteza, am avut, de-a lungul celor 4 ani de cand lucrez o gramada de colegi intr-o gramada de locuri, dar nici unii nu se compara cu cei pe care i-am avut in ultimul an. O sa-mi fie dor de voi, you guys!
Apoi am scris postul de mai jos si, dupa ce am postat un link catre el pe Facebook, s-a dezlantuit un potop de zeci de mesaje, mailuri si telefoane, mai ceva ca de Craciun si de ziua mea impreuna.

Asa se face ca, in ciuda unor sesiuni de frisoane, dureri de cap si febra, (m-a prins o ticaloasa de raceala) am stat toata ziua cu un zambet tamp pe fata.

Si, daca as avea voie sa aleg cadoul care m-a facut cel mai fericita ieri, ar fi fara indoiala randurile de mai jos, venite din partea unei persoane minunate, care n-are idee ce bucurie mi-a facut (si care sper sa nu se supere ca le impartasesc cu voi).

Va multumesc, asadar, pentru o zi in care mi-ati adus aminte ca sunt un om extrem de norocos.