În 2019 am scris o serie de povești scurte (de fix 100 de cuvinte fiecare) și le-am postat pe Instagram stories. Le-am spus “povești efemere” pentru că au existat doar 24 de ore.

Ulterior am decis să le prelungesc viața și să le postez în social media. Iar acum vreau să existe și pe blog.

***

Ultima oară

Dacă aș fi știut că aceea avea să fie ultima cafea cu mama,
aș fi făcut o cisternă, nu o ceașcă.

Aș fi parcat-o în curte și am fi băut-o într-un an
și ultima oră cu ea s-ar fi transformat în 8760 de ore.

Dacă aș fi știut că aceea avea să fie ultima dată când vedeam marea,
aș fi inspirat adânc, până ce plămânii mi s-ar fi umplut cu scoici, apă și pescăruși.

Dacă aș fi știut că aceea avea să fie ultima noastră seară ți-aș fi șoptit:

“Nu mai sta, iubitule, Uber are taxă pentru timpul de așteptare”.