În 2019 am scris o serie de povești scurte (de fix 100 de cuvinte fiecare) și le-am postat pe Instagram stories. Le-am spus “povești efemere” pentru că au existat doar 24 de ore.

Ulterior am decis să le prelungesc viața și să le postez în social media. Iar acum vreau să existe și pe blog.

***

Brunch

Stăteam față în față, în restaurantul aproape gol.

El și-a comandat o salată, eu o prăjitură. Era cu ciocolată și cu topping de fiere.

”Mi-ar plăcea să ne mai dăm o șansă”, i-am zis, aproape șoptit.

Apoi, cu mare grijă, mi-am scos inima din piept și i-am pus-o în față.

Sângele a năclăit fața de masă albă, dar el nu și-a ridicat privirea.

”Nu cred că suntem compatibili”, a răspuns într-un târziu și a mai luat o îmbucătură de salată.

O oră mai târziu, am plecat în direcții opuse.

Inima mea a rămas sângerând pe masă, între farfurii și bacșiș.