În 2019 am scris o serie de povești scurte (de fix 100 de cuvinte fiecare) și le-am postat pe Instagram stories. Le-am spus “povești efemere” pentru că au existat doar 24 de ore.

Ulterior am decis să le prelungesc viața și să le postez în social media. Iar acum vreau să existe și pe blog.

***

Noi

La început, camera era atât de plină, încât stăteam în picioare.

La masă, Cine Credeai Că Sunt și cu Tine împărțeau o pizza.

Pe canapea, Cine Speram Să Fii se săruta cu Cine Sperai Să Fiu.

Cine Credeai Că Ești stătea sprijinit de bibliotecă, ascultând-o pe Cine Știam Că Nu Sunt.

Eu și Cine Visai Să Fii stăteau într-un colț, povestind despre PJ Harvey și mucenicii muntenești.

Cine Habar N-aveam Că Sunt încerca să flirteze, stângace, cu Cine Știai Că Nu Ești.

Abia când s-a întunecat am realizat că am rămas doar noi:

Cine Știam Că Nu Vom Fi Niciodată.