Cand ne simtim tristi. Vulnerabili. Neintelesi. Coplesiti. Obositi. Dezamagiti. Infranti. Neputinciosi. Mici. Ar trebui sa avem fiecare a bubble, somewhere to belong, somewhere to hide. Undeva unde sa ne refacem, undeva unde sa reincepem sa intelegem incotro si de ce continuam.
In my bubble, ar fi mereu vineri seara. Si as sta la o fereastra, unde ar ninge mereu cu fulgi mici, compacti, ca faina cernuta. Si as manca mereu budinca de migdale cu migdale adevarate in ea. In my bubble nu ar exista orare, programe de lucru si Final Script 7 care se blocheaza. In my bubble as fi doar eu, sosetele roz, budinca si fereastra mea. Si s-ar auzi “Turn the lights down” pentru ca “We must believe in things we cannot see”.
PS: Am fost invitata, maine seara, la o emisiune radio cu tema “Femeile din politica romaneasca”. Daca ma hotarasca sa merg in studiou sau sa raspund la telefon, va anunt si pe voi, sa fie macar 5-6 ascultatori…Daca nu intru in direct, nu ma cautati. I’ll be in my bubble.
4 Comentarii
Anonymous
care Radio?
n-am stiut ca faci parte din politica romaneasca
dosvida
heee, ce bine-ar fi sa functioneze ideea ta! In my bubble as vrea doar sa nu mai existe constrangerea Timpului. Atat. Cat despre budinca ta…sunt la regim 😉
Inozza
anonymous,
nu am mai participat la emisiune. nu fac parte din politica, mi s-a cerut sa particip ca femeie care lucreaza in mass-media
dosvida,
cred ca si eu ziceam tot ca tine. o fereastra la care ninge de-a pururea e clar ca nu intra sub constrangerea timpului 🙂
diana
in bubble-ul meu am fi numai noi doi si ciocolata cu lapte. fara programul chinuitor care ne tine departe 🙁