Trăim niște zile în care, ca simpli cetățeni, e greu să nu ne simțim neputincioși, revoltați, abuzați. Dacă mai suntem și femei, acestor sentimente li se adaugă furia, teama pentru propria siguranță și frustrarea că suntem tratate ca cetățeni de rang inferior.
Am ales, așadar, 3 filme de pe Netflix la care să vă uitați în weekendul ăsta sau zilele următoare pentru o doză de curaj, una de perspectivă sau, pur și simplu, ca să zâmbiți puțin.
***
Knock Down The House
Tradus la noi prin (mult mai puțin expresivul) ”Cursa pentru congres”, acest documentar urmărește patru femei obișnuite care au decis să candideze pentru Congresul Statelor Unite în 2018.
Deși are o diplomă în relații internaționale și economie, Alexandria Ocasio-Cortez a fost nevoită să lucreze în ture duble la un restaurant pentru a-și salva familia de la pierderea casei, după moartea tatălui ei. Amy Vilela și-a pierdut fiica din cauza birocrației sistemului de sănătate american. Cori Bush a decis să ia atitudine după ce poliția a ucis un băiat de culoare, neînarmat, în cartierul ei. Paula Jean Swearengin s-a săturat să-și vadă familia și prietenii îmbolnăvindu-se și murind din cauza efectelor exploatărilor miniere.
Cu zero experiență politică și fără a fi susținute financiar de marile corporații, aceste patru femei se revoltă împotriva sistemului politic american, în care bogații devin mai bogați și oamenii de rând nu sunt reprezentați (vă sună familiar?). Fiecare dintre ele candidează, așadar, pentru Congresul american, iar efortul lor colectiv va duce la o înfrângere și la o premieră istorică (nu vă spun care, deși, dacă ați urmărit știrile internaționale, știți).
Documentarul e foarte emoționant și urmărește aceste femei simple bătând din ușă în ușă și luptând împotriva unor contra-candidați care, în unele cazuri, n-au mai avut oponenți de 20 de ani.
Mi-au plăcut multe replici ale acestor femei (”E timpul pentru ca oamenii obișnuiți să facă lucruri extraordinare” – Paula Jean Swearengin, ”Întrebarea principală este: De ce tu? De ce crezi că poți face asta? Motivul este fiindcă n-o face nimeni. Așa că aproape oricine ar putea s-o facă, nu? Alternativa e să n-o facă nimeni” – Alexandria Ocasio-Cortez sau ”Nu mă voi opri niciodată. Nu voi accepta ca fiica mea să fi murit degeaba” – Amy Vilela), dar în special două scene.
În prima dintre ele, Alexandria Ocasio-Cortez e pe stradă, împărțind fluturași cu nepoțica ei. În momentul în care micuța e respinsă de un trecător, Alexandria îi explică:
”Pentru fiecare 10 respingeri, primești o susținere. Și așa câștigi orice”.
A doua scenă care mi se pare relevantă pentru orice femeie e una în care Alexandria e în sufragerie, pregătindu-se pentru o confruntare televizată cu contra-candidatul ei, Joe Crawley, ”al patrulea cel mai puternic om din partidul Democrat”, așa cum îl descrie ea, și un congresmen ales timp de 20 de ani în aceeași funcție.
La un moment dat, Alexandria face niște gesturi ample cu mâinile, în jurul ei. Prietenul ei o întreabă amuzat, ce face, la care ea răspunde: ”Ocup spațiu. Sunt aici”.
Dacă vă uitați în jur și vedeți cum stau bărbații în orice spațiu public (deja-celebrul man spreading) o să înțelegeți de ce și noi trebuie să începem să ocupăm spațiu, inclusiv fizic. Să ne cerem dreptul de a fi prezente, reprezentate, respectate.
I Am Not An Easy Man
O comedie franceză ușurică, ”Nu sunt un ușuratic” (da, văd ironia) urmărește povestea lui Damien, un burlac seducător, care într-o zi se lovește la cap și se trezește într-o lume în care rolul sexelor este inversat. Dintr-o dată, femeile sunt cele care îl fluieră pe stradă și îi fac avansuri sexuale, iar el e doar un simplu obiect în ochii lor.
Nu este, cu siguranță, cel mai bun film făcut pe tema asta, ba chiar mă deranjează unul dintre mesajele pe care le transmite, și anume acela că, pentru a obține puterea, femeile trebuie să renunțe la feminitate.
Pe de altă parte, cred că este un film care ar putea deschide ochii multora în ceea ce privește hărțuirea sexuală și gradul de misoginism din societate noastră. E genul de film la care ar trebui să vă uitați cu un prieten, un frate sau chiar cu iubitul care, în pofida celor mai bune intenții, nu are cum să înțeleagă cât de greu este să fii femeie în lumea noastră.
Până și eu, care sunt femeie și feministă, am fost șocată realizând cât de puternic patriarhală e societatea noastră și cât de mult ne-am obișnuit cu această stare a lucrurilor. Abia când vezi femei comportându-se ca bărbații (chiar dacă într-o manieră caricaturală) realizezi ce probleme grave avem și cât de inegală e situația.
The Glitter Room
Deși am pus mai sus trailer-ul pentru show-ul ”Camera cu sclipici” al comedienei australiene Katherine Ryan, vă recomand să nu vă uitați la trailer, pentru că nu surprinde deloc esența și nici măcar cele mai bune glume ale spectacolului.
Într-o lume în care femeile care au succes în stand up își construiesc întregul repertoriu din glume cu tentă sexuală (da, mă uit la tine Amy Schumer) sau din aceleași glumițe obosite despre dating, relația dintre bărbați și femei și imaginea noastră fizică (yawn, Iliza Shlesinger) Katherine Ryan este o voce necesară.
Da, Katherine face și ea glume cu tentă sexuală și atinge și ea locurile comune din stand up-ul feminin, dar reușește s-o facă mult mai inteligent decât multe alte comediene. Și, foarte important pentru mine personal, reușește să demonstreze că poți fi amuzantă și feministă fără să-ți sacrifici feminitatea sau opiniile.
În esență, show-ului lui Katherine Ryan este despre dublele standarde ale societății în ceea ce privește sexele. Despre cum ea, o mamă singură de 35 de ani, este compătimită și i se reamintește mereu că îi trece ”vremea”, în timp ce un bărbat de aceeași vârstă și în aceeași situație, ar fi considerat extrem de tânăr, ar fi râvnit de femei și văzut ca un adevărat erou.
Am râs de câteva ori urmărind show-ul ei, ceea ce nu mi se întâmplă deseori la spectacole de stand up. Și faptul că foarte mulți bărbați consideră spectacolul ei ofensator la adresa lor, lipsit de umor și plin de acreală, ar trebui să fie un bun motiv să-l urmăriți. 😄
Vă citez aici dintr-un review scris de un bărbat despre ”Camera cu sclipici”: ”Dacă ești femeie, s-ar putea să-ți placă. Dacă ești o femeie acră și răzbunătoare, cu siguranță o să-ți placă. Dacă ești bărbat, nu prea”. Așadar, doamnelor, dați-i acestui show o șansă și aflați, în sfârșit, dacă sunteți acre și răzbunătoare. 😆
***
Dacă ați văzut unul dintre filmele recomandate azi, vă aștept curioasă părerile. La fel și dacă aveți alte recomandări de filme recente feel good (mai ales cu/despre femei).
5 Comentarii
Diana Veronica
Mulțumesc pentru recomandări! La The glitter room ma voi uita prima data.
Recomand The help (2011). Deși este ficțiune, filmul se inspira din realitate și prezintă condiția femeilor în anii 60′, în special a femeilor de culoare. Mi-a plăcut enorm 😀
Inoza
Diana, da, am văzut The Help acum câțiva ani. Și, într-adevăr, e mai mult despre condiția afro-americanilor. Dar un film cu un mesaj puternic și un cast wow.
Să-mi spui, te rog, dacă te uiti la The Glitter Room dacă ți-a plăcut.
Alexandra
Super documentarul! Mi-a plăcut foarte mult! Urmează şi filmul francez 🙂 Mulțumesc pentru recomandări.
Raluca
Am vazut aseara The Glitter Room si mi-a placut mult! In general nu sunt mare fan stand-up comedy(exceptand-o pe Mrs Maisel, bineinteles ). L-a prins si pe prietenul meu care, desi ma tachina ca am inceput sa ma uit si la stand-up-uri feministe, a stat sa se uite pana la final si chiar a ras la multe faze.
Alexandra
Interesante titluri. Multumesc pentru recomandari.