sau

Re: Branza, Brand, Blog

Draga domnule Serban,

Nu va cunosc, nu ma cunoasteti. Nu o sa va cunosc, probabil, niciodata, nu o sa ma cunoasteti, probabil, niciodata. Stiu despre dumneavoastra ca daca ati fi fost femeie v-ar fi placut sa fiti Mihaela Radulescu (va inteleg, si mie imi plac picioarele ei) si ca branza preferata a bunicii dumneavoastra era « le crottin de chevre ». Bineinteles ca aceste lucruri le stiu si celelalte mii de persoane care va citesc insemnarile lunare in « Elle ».

Nu pot sa spun ca imi place stilul dumneavoastra. Dar nu e vina dvs, ci a mea. Nu ma atrage blazajul pe care il afiseaza unele persoane, care isi intuiesc geniul si si-l apreciaza ele insele inainte ca altii sa poata sa-l descopere. Lectura jurnalului dvs de la Cannes, cum v-ati intitulat articolul din numarul pe iulie al revistei, nu m-a miscat niciun centimetru. Ok, poate un milimetru, dar asta doar pentru ca imi alunecase cotul pe birou.

Am inteles ca « de 10 (zece !) ani, de cand tot « fac » Cannes-ul », nimic nu va mai poate impresiona. Vorba dvs, in descrierea dejunului traditional cu primarul si juriul festivalului « aceleasi mutre, aceeasi sticluta cu ueli de masline oferita cadou ». Zau asa, economisiti banii pe biletul de TGV si faceti ceva util cu cele cinci ore de calatorie : mergeti la balci, gatiti macaroane, raschetati parchetul. Citirea randurilor dvs mi-a fost egalata, in planul memoriei, doar de un dialog pe care l-am purtat cu Florin Piersic Junior, acum cativa ani, la un festival de teatru. Blazaj, blazaj, blazaj, si nici macar un blazaj atragator.

Revenind. Revenind la insemnarea dvs cu titlul « Branza, brand, blog ». O sa citez un fragment, pentru familiarizare: 

“Dupa cum, sincer, nu inteleg epidemia asta de blog-uri. Toata lumea isi face bloguri ! Cine e celebru isi face blog ca deh, lumea cica trebuie sa stie ce face, 24/24, celebritatea-cu cine, cum, unde s.a.m.d. Cine nu e celebru isi face blog sperand –probabil- sa devina ; cele « 15 minute de celebritate, remember ? »

Nu zic ca nu aveti dreptate in privinta primului aspect. Dvs, care « faceti » atatea festivaluri de film si atatea intalniri mondene, ar trebui, mai bine decat multi altii, sa cunoasteti setea de « popularizare » a vedetelor. Iar eu, de pe partea cealalta a baricadei, va pot spune ca stiu suficiente persoane care cumpara « Ciao ! » sau « Story », doar pentru a vedea chiloteii dnei Udrea, fara a se gandi la copacii sacrificati in cadrul acestui proces technologic.Cat despre sperantele fierbinti ale vulgului de a deveni vedete, permiteti-mi sa va spun ca asta nu e universal valabil.

Sunt cativa care se cred « branduri », care fac bani din asta, dar ei sunt exceptiile. Marea majoritate a noastra, a bloggerilor, suntem mai mult decat ordinary people. Probabil n-ati vrea sa stati la masa cu noi, si nici nu v-ar flata daca v-am face cadou o sticluta cu ulei de masline. Unii suntem gospodine mai mult sau mai putin ratate, cu povestile noastre despre copiii si vise, altii pasionati de warcraft, pierduti in spatiu si ateisti, altii iubim zapada, dar ne e frica de gaze, unii colectionam, mazgalim si introspectam, si mai suntem muuulti, muuulti de tot.Asa ca, rogu-va, nu ne judecati. Cititi-ne, daca vreti sa ne intelegeti ratiunea de a scrie. Veti afla de ce stam, uneori cu orele sa citim unii despre altii, despre greseli, despre nunti, sau despre kafka. Veti descoperi, poate, cum un post poate sa lumineze o zi, sa te faca sa vrei sa incerci bungee-jumping, sau sa-ti faci timp sa colorezi. Nu toti bloggeri vor sa devina vedete, si in mod cert nu toate vedetele o sa devina bloggeri. Pentru asta exista selectia naturala.

Inchei aici, urandu-va traditionalul :

« Sa va creasca traficul ! »
O cititoare ( in)fidela