Tocmai am scos la imprimantă rezervarea pentru hostelul unde o să dorm mâine seară. Este o fostă mănăstire din secolul al XVI-lea, înconjurată de o grădină de magnolii vechi, în cartierul Trastevere, din inima Romei. Dar să o iau cu începutul. 🙂

Anul acesta de ziua mea de naștere am decis să renunț la tradiționala petrecere și s-o înlocuiesc cu o mini-vacanță în Europa. Cap de listă a fost Londra, bineînțeles, doar că atunci când a trebuit să-mi stabilesc itinerariul am început să mă simt ca un copil într-un magazin cu dulciuri, care știe că oricâte dulciuri și-ar înghesui în brațe va trebui să renunțe la toate celelalte. Pentru o pofticioasă de cultură britanică cum sunt eu, 5 zile în Londra sunt la fel de frustrante ca o oală de cremă de zahăr ars pe care ar trebui s-o mănânc cu pipeta.

Așa că am renunțat la planul inițial și, asistată telefonic de sora mea Lia, am frunzărit într-o seară site-urile companiilor aeriene și am ales o nouă detinație. Deși la început și Parisul și Oslo și Veneția și Madrid și Praga sunau foarte bine, mi-am amintit cu câtă voluptate am citit despre vacanța la Roma a lui Elizabeth Gilbert în ”Mănâncă, roagă-te, iubește” and Rome it was!

Să nu vă închipuiți acum că o să fac precum hoardele de fanatici ai ”Codului lui Da Vinci”, de exemplu, plecând în pelerinaj pe urmele lui Gilbert prin toate piețele, piațetele și restaurantele. Am deja o idee a ceea ce aș vrea să fac odată ajunsă acolo. Bineînțeles, muzeul Vaticanului, Panteonul sau Piața Spaniei sunt must see-uri, dar nu vreau să-mi transform mica vacanță într-o goană după muzee.

Vreau să mă plimb până mă dor picioarele pe străduțe întortocheate, să mă bucur de un gelato cu aromă de pepene galben pe o terasă însorită (am văzut că o să am parte și de câteva zile cu soare) și de o pizza perfect rumenă în Piazza Trilussa, vreau să fac mii de poze cu clădiri renascentiste, pisici leneșe, intersecții aglomerate sau podurile peste Tibru și, ca o romantică clișeistă ce sunt, de ziua mea vreau să arunc o monedă în Fontana di Trevi. 😀

Da, merg singură și recunosc că prima dată asta m-a speriat puțin, cu atât mai mult cu cât n-am mai plecat niciodată din țară singură. Apoi m-am gândit ce bine îmi va prinde să fiu doar eu cu mine și să mă bucur pe îndelete de tot, fără să mă grăbească nimeni decât propria mea curiozitate. Și da, faptul că multe dintre prietenele mele spun că și ele visează să facă asta într-o zi, mă face și mai entuziasmată.

Cam atât despre la mia piccola vacanza romana (să nu credeți că iau acum și cursuri de italiană, am folosit Google Translations :P). Îmi pare rău că n-am mai apucat să scriu atât de des zilele astea, dar am fost ocupată cu examene, job, plănuit de vacanță și dormit.

Să ne recitim cu bine săptămâna viitoare, când promit să vin cu poze și povești frumoase pentru voi. Ci vediamo dopo! 🙂