A fost o vreme in care luam pranzul la cantina de la Drept, in care sambata noaptea ne gasea in B52 (si mai apoi in Mojo), si in care nu era nevoie de un Excel pentru a aduna cinci prieteni in acelasi loc si la aceeasi ora.

Apoi oamenii au inceput sa faca credite, sa faca sex neprotejat (si botezuri), sa se casatoreasca, sa se casatoreasca si sa faca sex neprotejat (si botezuri) and every-fucking-thing changed. Nu spun ca ar fi ceva rau cu creditele sau casatoria (cu sexul neprotejat e alta discutie 🙂 ), dar simt ca toata lumea prea se grabeste. Mai e timp. Mai e timp suficient. Si pentru credite, si pentru nunti si pentru sex neprotejat si pentru botezuri.

Uneori, oamenii astia ma fac sa ma simt ca un dinozaur, ultima relicva a unei lumi pe cale de disparitie. Sau ca batranii din satele pierdute din Muntii Apuseni, care inca mai cred ca Iliescu este presedinte.