În 2019 am scris o serie de povești scurte (de fix 100 de cuvinte fiecare) și le-am postat pe Instagram stories. Le-am spus “povești efemere” pentru că au existat doar 24 de ore.

Ulterior am decis să le prelungesc viața și să le postez în social media. Iar acum vreau să existe și pe blog.

***

Nemuritorul

”Arăt eu a om care mai poate trăi fără tine?”, m-a întrebat el într-o seară, când ne plimbam de mână.

Ori de câte ori voiam să îl părăsesc, mă gândeam la cuvintele astea.

Dacă rămâneam riscam să mor eu, dacă plecam riscam să moară el.

Într-o vineri seara, mi-am făcut bagajele și am plecat.

A doua zi, cu inima cât un purice, am verificat pagina de necrologuri.

Nu i-am găsit numele nicăieri. Am continuat s-o verific, temătoare, zi după zi.

L-am reîntâlnit ieri, la un colț de stradă.

Era, cu siguranță, cel mai viu mort pe care l-am văzut vreodată.