Da, băieţii cresc în înălţime şi în numărul de la pantof. În cele mai nefericite cazuri cresc şi în diametru. În rest, old habits die hard , vorba americanilor. Următoarele experienţe, din nefericire personale, sunt concludente:

Tabără în clasa a IV-a :

El: Alege un număr între 1 şi 10!
Eu: 5!
El: Nu era ăla, ai pierdut! Acum trebuie să te dezbraci ca pedeapsă.

Crăciun la mine acasă. Tip venit cu un grup de colindători.

El: Auzi, nu te supăra, ai cumva o poză recentă cu tine?
Eu: Nu, de ce?
El: Ca să-i arăt Moşului ce-mi doresc de Crăciun!

Curs de engleză. Tip pe rândul de bănci din faţa mea.

El: (întorcându-se) Scuză-mă, vorbeai cum mine?
Eu: Nu. Nu ţi-am spus nimic.
El: Există un început pentru orice! (zâmbet sugestiv)

La plimbare cu câinele, seara, cand stăteam in Colentina.

El (oprindu-se să mângâie dulăul): Frumos căţel! Ce număr de telefon are?
Eu (privind zăpăcită):…….
Câinele se smuceşte şi începe să-l latre.
Eu: Vezi, nu trebuia să pomeneşti asta! E furios că încă nu şi a găsit mobilul pierdut!

Needless to say, nici unul nu mi-a cucerit corasonul pretenţios. Câte mofturi mai pot avea şi eu uneori în cap!