Ieri m-am intors dintre valuri si nisipuri dupa o vacanta de o saptamana. Si ma tot gandeam eu asa pe drumul de intoarcere in civilizatie de ce iubesc (da’ asa, iubire cu spume si nabadai, nu altceva) marea? Pentru ca imi place sa inot si as face asta ore in sir? Probabil. Pentru ca as putea zace intinsa in nisip si citind cu zilele? Posibil.

Adevarul e ca iubesc marea pentru ca ma elibereaza de false pudori, de norme si conveniente, de obiecte pseudo utile. Iubesc marea pentru ca marea este fara. Fara fond de ten, fara sutien, fara mobil, fara foehn, fara bijuterii, fara tacamuri, fara nasturi, fara post-it-uri, fara net, fara pantofi cu toc, fara fier de calcat, fara ceas.

Si, macar din cand in cand, cu totii avem nevoie de putin fara. 🙂