Dacă ați avut o săptămână grea. Dacă sunteți plictisiți. Dacă vreți să vă relaxați. Am pentru voi trei recomandări de weekend care vă vor trimite neuronii într-o bine-meritată vacanță. 😀

***

V-am mai povestit de ce mă irită sintagma ”guilty pleasure”, dar am folosit-o acum în titlu ca să înțeleagă toată lumea despre ce este vorba. N-am simțit nici cel mai mic sentiment de jenă consumând produsele media de mai jos, dovada fiind faptul că scriu despre ele.

Recomandările de azi n-o să vă stimuleze intelectual, n-o să vă declanșeze epifanii și n-o să vă ofere subiecte de discuții în timpul pauzelor de la Operă, dar o să vă ajute să evadați din realitate pentru câteva minute sau ore. Să râdeți, să vă scandalizați, să stați cu sufletul la gură, să visați. Eu zic că avem cu toții nevoie de așa ceva din când în când.

Crazy Rich Asians

Ați mâncat vreodată popcorn cu caramel? Dar popcorn cu caramel acoperit în ciocolată? Ei bine, dacă ”Crazy Rich Asians” ar fi o varietate de popcorn, ar fi popcorn cu caramel, acoperit în ciocolată, presărat cu foițe de aur și puțin praf de cocaină. 😆 E delicios, extravagant, ridicol și creează (puțin) dependență.

”Crazy Rich Asians” e un chick-lit care satirizează viețile asiaticilor ultra-mega-giga bogați. Și când spun ultra-mega-giga bogați, mă refer la oameni care cumpără un hotel după ce au fost insultați de recepționer sau care închiriază insule pentru o petrecere de 20 de persoane. Acel tip de oameni.

Povestea are în centru un cuplu (Nick Young și Rachel Chu), care călătoresc de la New York la Singapore pentru a participa la nunta celui mai bun prieten al lui Nick. Ceea ce Rachel nu știe e că iubitul ei se trage dintr-o familie mai bogată decât familia regală britanică, atât de bogată încât adresa lor ultra-centrală nici nu există pe Google Maps.

Dacă la premiza asta adaugi alte 20 de personaje excentrice (nu glumesc, jumătate de carte am stat cu mâna pe arborii genealogici ai celor trei familii ca să înțeleg cine pe cine urăște, înșeală, minte etc), ciocniri între familii ”nobiliare” și cei proaspăt îmbogățiți, dar și tensiuni între chinezii născuți pe continent și cei născuți pe insulă, obții un cocktail plin de calorii goale, dar delicios. Un fel de ”Dallas” sau ”Dynasty”, dar la puterea a zecea.

E mai degrabă o lectură ”de plajă” (eu am citit-o azi-vară, chiar dacă nu la plajă), dar merge foarte bine și pentru o călătorie lungă cu trenul/avionul sau pentru o zi mohorâtă, în care n-aveți chef să faceți nimic.

Nu e pentru toate gusturile și nici pentru toate stările de spirit (la mine s-a potrivit s-o citesc când puteam înghiți o astfel de bombă calorică intelectuală), dar dacă v-a plăcut ”Gossip Girl”, cred că o să vă placă și ”Crazy Rich Asians”.

Cartea face parte dintr-o trilogie (există și ”China Rich Girlfriend” și ”Rich People Problems) dar, ca și în cazul unui desfrâu culinar, va trebui să mai treacă o vreme până când o să pot să mă ating și de celelalte. Poate într-o altă vară, cine știe.

PS: Deoarece cărțile au fost bestsellere în America, anul ăsta a fost scos și un film (vezi sus). S-a făcut mare tam-tam pe seama lui pentru că e primul blockbuster hollywoodian din ultimii 20 de ani cu un cast format exclusiv din asiatici. Evident, au maltratat cartea, dar asta nu înseamnă că nu l-aș vedea într-o seară, cu un pahar de vin roșu. 😀

Queer Eye

Știu că oamenii asociază sintagma ”binge-watching” exclusiv cu drame sau thrillere și nu cu un show de make-over, dar oamenii ăia nu sunt eu. 😄

Premiza acestui reality show marca Netflix e următoarea: o echipă de 5 tipi gay merg acasă la un bărbat (în 90% dintre cazuri heterosexual) cu probleme (prea timid, delăsător, cu o stimă de sine scăzută, cu probleme de familie, sexualitate, identitate etc.) și-i transformă viața.

Unul dintre ei îi schimbă garderoba și-l învață să se îmbrace mai bine, altul îi redecorează casa, altul îi schimbă aspectul fizic, unul îl învață să gătească și ultimul nu știu exact ce face. 😄 Glumesc, teoretic ultimul îi ține discursuri de încurajare și-i spune de ce e ok, ca bărbat, să îți permiți să ai sentimente, să ai grijă de tine înainte să ai grijă de ceilalți etc.

Un fel de ”Albă ca Zăpada” și cei 7 pitici, dacă Albă ca Zăpada ar fi un american de vârstă mijlocie aflat într-o criză identitară și cei 7 pitici ar fi 5 tipi gay exuberanți și expansivi (mă rog, 4 tipi, Bobby, bietul de el, e orice mai puțin exuberant și expansiv).

Am urmărit fiecare episod din reality show-ul ăsta cu un zâmbet mare pe față și la unele episoade chiar mi s-au umezit ochii (”You can’t fix ugly”, de exemplu). Da, e un reality show regizat, da, are momente jenante/inconfortabile (în care cei 5 sunt prea intruzivi și sentențioși) sau fake și da, probabil viețile celor ajutați nu sunt schimbate peste noapte.

DAR. Show-ul ăsta transmite un mesaj foarte important despre acceptare de sine (nu doar pentru minoritățile sexuale), despre masculinitatea toxică (caracterizată de suprimarea emoțiilor, misoginism, homofobie, tendințe agresive etc), despre diversitate și incluziune. Și o face într-o manieră amuzantă, relaxată, inspirațională.

Mărturisesc că la început Jonathan, tipul care se ocupă cu îngrijirea personală, mi se părea enervant. E, cu siguranță, cel mai flamboaiant dintre ei și cel mai ”gay”, în accepțiunea populară, peiorativă a termenului. Apoi, nu știu cum naiba, m-am îndrăgostit de el. Nu la modul în care m-am îndrăgostit de Antoni, responsabilul culinar (care e hubba-hubba 😍), ci la modul OMG, cu toții ar trebui să avem măcar 10% din bucuria de viață și încrederea în sine a lui Jonathan.

Unul dintre citatele mele preferate ale tuturor timpurilor îi aparține lui Dolly Parton și sună cam așa: ”Find out who you are and do it on purpose!” (”Descoperă cine ești și fă-o intenționat!”). Ei bine, Jonathan este el însuși, intenționat, 200%.

Jonathan e tipul cu cele mai memorabile replici din show, dar și cel responsabil de foarte puținele momente de onestitate absolută a show-ului. Dacă vă uitați la ”Queer Eye” și nu vă place Jonathan, îmi pare rău, dar nu putem fi prieteni. 😄

Găsiți 2 sezoane pe Netflix, un episod bonus pe YouTube și mai aveți de așteptat până în 2019 pentru sezonul 3.

La Casa de Papel

Am aflat despre serialul ăsta spaniol de la o prietenă, dar m-am hotărât să-l urmăresc abia după ce o cititoare a scris despre el într-un Money Diary. 😀

Premiza filmului e foarte bună și, dacă continua la fel cum a început în primele 2 episoade, nu l-aș fi inclus în articolul ăsta despre ”guilty pleasures”, ci direct într-unul despre ”must-watch”.

Povestea, pe scurt, e următoarea: un tip genial decide să dea cea mai mare lovitură din istoria omenirii și ia cu asalt Monetăria Regală a Spaniei. Pentru asta racolează opt infractori, fiecare cu niște abilități unice, care acceptă planul riscant pentru că n-au nimic de pierdut.

Serialul ăsta ar fi putut fi unul dintre cele mai pline de suspans, inteligente și bine-scrise seriale ale ultimilor ani. Ar fi putut fi. Din păcate, scenariștii au căzut sub greutatea construcției narative mult prea complicate pe care au vrut s-o ridice.

Ca să poți să urmărești filmul și să te bucuri de el trebuie să renunți la ce-ți spune logica elementară de foarte multe ori și să accepți că o să strigi ”Hai, frate, lasă-mă!” cu un amestec de frustrare și amuzament la unele scene. Ar mai fi avut o șansă să fie un film bun, poate, dacă ar fi luat-o pe calea filmelor cu super-eroi și ar fi prezentat scenele complet nerealiste într-o notă asumată sau măcar ironică. Din păcate, filmul se ia foarte în serios, ceea ce face salturile logice cu atât mai amuzante și ridicole.

De ce am continuat să mă uit la el dacă e un film atât de prost? Nu știu, probabil din același motiv pentru care întind mâna în pungă să mai iau un chips, deși mă simt plină până la refuz. Știu că nu sunt bune, dar nu-mi pasă.

În plus, actorii sunt foarte simpatici (cu excepția tipei care o joacă pe Tokyo, care are expresivitatea unui cartof copt) și finalul tensionat al fiecărui episod te face să vrei să-l vezi și pe următorul, chiar dacă e 1 noaptea și a doua zi ai treabă.

Găsiți primele 2 sezoane pe Netflix, urmând ca al treilea să apară, probabil, anul viitor.

***

Astea au fost recomandările mele de junk food vizual pentru azi, dacă știți și alte cărți/filme/reality show-uri sau seriale addictive, chiar dacă proaste/ușurele, vă rog dați-mi de știre. Neuronii mei au făcut muncă peste program în ultima vreme și merită niște zile libere. 😀