De la ce sunt capabile corpurile lor, la ce pot să aibă în viață, femeile sunt mințite de când sunt mici. Efectul? Sentimente de rușine, de inadecvare, de ”e ceva greșit cu mine”.

În realitate, singurul lucru care e greșit sunt minciunile pe care le perpetuăm în rândul femeilor. Și e timpul să încetăm.

Minciuna nr. 1: Există orgasm vaginal și orgasm clitoridian

Aveam 20 și ceva de ani când am aflat că nu era ceva în neregulă cu mine din punct de vedere fizic, pentru că nu puteam avea orgasm prin simpla penetrare. A fost o descoperire șocantă, pe care am aflat-o povestind cu o prietenă, care avea aceeași experiență.

Până atunci, în toate filmele pe care le văzusem și în toate cărțile pe care le citisem, femeile aveau orgasme vaginale explozive (ok, în unele aveau orgasme doar când se uita masculul alfa la ele, dar asta e altă poveste).

Evident că nici nu mi-a trecut prin cap că filmele, cărțile și mass media, în general, prezentau o imagine complet eronată a realității.

Ulterior am descoperit că orgasmul clitoridian e regula, nu excepția și, că, de fapt, peste 80% dintre femei nu au un orgasm doar prin stimulare vaginală (găsiți aici mai multe statistici recente și interesante pe tema orgasmului la ambele sexe).

Dar momentul în care mi-a bubuit mintea a fost când am descoperit că, de fapt, EXISTĂ UN SINGUR TIP DE ORGASM*** și că am trăit în minciună în tot acest timp.

Pe scurt: clitorisul e mult mai mare decât credem noi. Partea din exterior, pe care o vedem, este doar vârful lui, dar el continuă mult în interior, înconjurând vaginul și uretra. Știți celebrul punct G? Este, de fapt, partea interioară a clitorisului. Știu, mind blown, nu-i așa?!

În realitate, vaginul nu e un organ sensibil și are foarte puține terminații nervoase. Știți, în schimb, ce are între 6000 și 8000 de terminații nervoase? Yup, clitorisul. Întreg clitorisul: atât partea din exteriorul, cât și partea din interiorul corpului (cel responsabil de ceea ce numeam ”orgasm vaginal”).

Sexologii spun că ceea ce noi am numit, eronat, ”orgasm vaginal” nu există. Există un singur tip de orgasm***, pe care, ce-i drept, femeile îl pot experimenta în moduri diferite.

Dar nu-i așa că faptul că femeile cred că ele au o problemă sexuală este benefic multor industrii și societății patriarhale, în general? Pentru că femeile care sunt preocupate de ce e în neregulă cu ele nu au timpul și energia să își ceară drepturile și să schimbe lumea.

*** când spun că există un singur tip de orgasm, mă refer la combo-ul clitoris-vagin. Altfel, se pare că ar mai exista cel puțin alte 3.

Minciuna nr. 2: Poți avea totul

Dacă este ceva ce mă irită mai mult decât întrebarea ”Cum menții echilibrul între viața personală și viața profesională?”, adresată femeilor de succes, cu siguranță e răspunsul lor.

Femeile știu că nu există un echilibru când vine vorba despre a avea o carieră și o familie. Pentru că e imposibil să fii în două locuri în același timp. Ești la birou sâmbăta? Nu poți fi la serbarea de la grădi a mezinei. Ești la serbarea de la grădi a mezinei? Nu poți obține mărirea de salariu la care aspiri.

Întrebate despre cum reușesc să ”aibă totul”, femeile de succes vorbesc despre ”prioritizare”, ”delegarea responsabilităților”, ”sprijinul familiei” și alte asemenea noțiuni sterile.

Știți ce aș vrea eu să aud? Cum au plâns când au aflat de la soacră/bonă/educatoarea de la creșă că copilul a spus primul lui cuvânt și ele nu erau acolo. Cum au plâns când au aflat, la întoarcerea din concediul de maternitate (în care ele au fost cele care au auzit primele cuvintele ale micuților), că altcineva a fost avansat în locul lor. Cum au plâns când au realizat că au fost atât de ocupate cu copiii și cu munca, că și-au ignorat complet relația cu partenerul, care acum e pe ducă.

E suficient că femeile se rup în mii de bucăți să fie acolo, pentru toți. E suficient că uneori nu au timp să doarmă suficient sau să meargă la un terapeut, chiar dacă ar avea nevoie. Nu le mai vindeți iepe tărcate, vopsite în alb, cu un corn din papier-mâché lipit pe frunte, spunându-le că inorogii există.

Apropo de asta, mi-a plăcut articolul despre Giselle Bundchen, care a fost pe coperta Elle US de octombrie 2022 (da, acum am ceva în comun cu ea, amândouă am fost pe coperta Elle de octombrie :)) ).

Știi că ai reușit în viață atunci când oamenii te recunosc după numele mic, iar Giselle a reușit în viață, conform oricăror norme sociale. A fost cel mai bine plătit model din lume din 2002 până în 2017, și-a deschis un business de succes, s-a căsătorit cu un celebru jucător de fotbal american, și-a întemeiat o familie.

Doar că, pentru a-și crește cei 3 copii și a-i susține cariera soțului, Giselle a renunțat la cariera ei de supermodel. La o avere de zeci de milioane de dolari, și-ar fi putut permite asistente, doici și bucătărese care să se ocupe de copii, nu-i așa? Doar că a realizat că această soluție de compromis nu ar face-o fericită (și probabil nu ar fi fost ok nici pentru copii, având în vedere că și soțul ei avea o carieră foarte solicitantă). Așa că, în 2015, pe culmile succesului, a renunțat la tot.

Acum, la 42 de ani, când copiii ei sunt mari deja, Giselle spune că a venit din nou vremea să se pună pe ea pe primul plan (de unde și titlul articolul: ”Giselle Rides Again”). Dacă una dintre cele mai bogate și cunoscute femei din lume n-a putut avea ”totul”, tu sau eu ce șansă avem?

Așa că data viitoare când avem în față o femeie de succes, hai s-o întrebăm: ”Ce sacrificii faci să ai și o viață personală și una profesională? La ce ai renunțat? Ce regreți că ai făcut sau că nu ai făcut?”.

Să-i dăm astfel șansa ca, în locul unor răspunsuri clișeice și exersate, să spună o poveste tristă, dar adevărată, care să le dea încredere și liniște și altor femei, în loc să le facă să se simtă inadecvate.

Minciuna nr 3: Pierderile de sarcină sunt rare

Pierderea unei sarcini dorite este un eveniment traumatizant pentru orice femeie. Știți cum poate deveni și mai traumatizant, însă? Atunci când îl transformi într-un subiect tabu, despre care se vorbește puțin și șoptit, dând impresia că e un eveniment izolat, care se întâmplă doar pentru că ai avut ”ghinion” sau ai făcut tu ceva ”greșit” sau e o ”problemă” cu tine.

Statisticile pe care le tot vedem vehiculate în presă spun că 1 din 8 femei pierde o sarcină. Tradus în procente, ar fi vorba despre 12.5 la sută dintre femei. Oricum ai pune-o, o minoritate. Ceea ce înseamnă, automat, că procentajul respectiv are o problemă și că marea majoritate a femeilor, 87.5%, sunt cele ”ok”, care pot duce o sarcină la termen.

Ceea ce statisticile respective nu precizează este că procentul sarcinilor pierdute (și care, apropo, se ridică la 15-25%, conform WebMD) se referă doar la la SARCINILE RECUNOSCUTE. Adică sarcinile de care femeile respective erau conștiente.

În realitate, aproximativ 50% dintre sarcini se soldează cu o pierdere – de cele mai multe ori până ca femeia se știe că e însărcinată. Cu alte cuvinte, 1 din 2 femei pierde o sarcină de care nici măcar nu era conștientă. Jumătate dintre femeile care sunt însărcinate, pierd acea sarcină. Poate ți s-a întâmplat și ție, deși în cele din urmă ai avut un copil sănătos. Poate i s-a întâmplat surorii sau celei mai bune prietene ale tale, și ele mame fără sarcini (conștiente) pierdute la activ.

Dintr-o dată, pierderea unei sarcini nu mai este un eveniment atât de rar. Și da, știu că trauma suferită în cazul unei sarcini conștiente nu se compară cu pierderea unei sarcini de care nici nu știai, dar asta nu o face mai puțin reală.

Ce vreau să subliniez este că suntem mințite (prin omisiune) că acest fenomen, din păcate extrem de comun, este mult mai rar. Dacă la asta adăugăm faptul că pierderea unei sarcini e un subiect despre care femeile evită să vorbească, atât din cauza durerii, dar și din cauza rușinii (pentru că o văd ca pe o neregulă personală), obținem o traumă mult mai mare decât cea originală.

Apreciez enorm pe oricine vorbește pe această temă, pentru că îmi dau seama cât este de dificil într-un climat în care un astfel de eveniment e văzut ca un eșec personal, dar și pentru că o astfel de mărturisire face bine multor femei vulnerabile.

Cu atât mai mult apreciez dacă mărturisirea respectivă vine din partea unor femei celebre ca Beyonce, Michelle Obama, Meghan Markle sau Gabrielle Union (ultima a scris și două autobiografii, ”We’re Going To Need More Wine” si “Got Anything Stronger”, în care vorbește despre problemele ei cu infertilitatea, sarcinile pierdute, dar și experiența de a avea un copil printr-o mamă-surogat, nici ea lipsită de sentimente dureroase și contradictorii; o puteți asculta vorbind pe tema asta și într-un episod al podcastului We Can Do Hard Things, al lui Glennon Doyle).

Ce vreau să rețineți la finalul acestui articol? Că nu e nimic în neregulă cu voi dacă ați avut sarcini pierdute, dacă nu aveți niciun echilibru între viața personală și cea profesională sau dacă aveți orgasme doar în urechea internă.

Orice ați trăi, oricât de dureros, de ciudat, de frustrant sau de rușinos ar fi, e o experiență perfect normală și umană.

Ah, și aș mai vrea ceva: să dați vestea mai departe. Inorogii nu există: adevăratele ființe supranaturale suntem noi.