In primul rand, cei care ma cunoasteti stiti ca sunt lipsita de speranta la capitolul indemanare. Singurul lucru pe care se pare ca mainile mele reusesc sa-l realizeze cat de cat decent este scrisul. In rest, cand vine vorba despre chestii handmade, ma carcesc in mine in asteptarea esecului inevitabil. Daca sunt intr-o zi low, ard pana si painea prajita si ochiurile.
La capitolul beauty, masca cu aspirina (o lingurita de apa, 2 aspirine si o lingurita de miere) e singurul remediu/produs home-made pe care m-am incumetat sa-l fac. Iata de ce, atunci cand fetele de la Funky Cakes m-au invitat la un workshop de creare a unor cosmetice bio, m-am pregatit psihologic pentru inca un rateu.
Am plecat inspre curs sambata la pranz, dupa o noapte incheiata la 5 dimineata intr-un club, cu ochii lipiti de somn, o mahmureala zdravana si senzatia ca doi brontozauri joaca squash in telencefalul meu. Am ajuns la Ceainaria Serendipity cu chiu cu vai, ca sa descopar acolo o muzica zen, un ceainic cu aroma de portocale aburind, niste colege zambitoare si pe Georgiana, simpatica noastra gazda si profesoara.
Incet-incet, in mijlocul discutiilor despre miere, ulei din samburi de struguri si glicerina, brontozaurii si-au luat rachetele si au parasit terenul. Au urmat 2-3 ore foarte placute, in care am manuit pahare Berzelius, fix ca in gimnaziu, am topit ceara, am frecat zahar brun cu tot felul de uleiuri, am amestecat diferite arome si ingrediente si am produs primele mele cosmetice bio (dovada foto mai jos).
In primul rand pentru ca, desi Internetul e mare and, God knows, mereu la indemana, sunt multe prostii pe acolo. Georgiana a studiat de ceva vreme domeniul cosmeticelor bio si va poate invatat lucruri safe, pe care sa le aplicati apoi voi inseva. In plus, plecati acasa cu un suport de curs bine documentat.
In al doilea rand, materia prima pe care am folosit-o pentru a produce scrub-ul de corp, balsamul de buze si spray-ul tonic de fata nu se gaseste chiar in orice casa. Cand ati cumparat ultima oara ceara de albine, apa distilata sau glicerina? Georgiana vi le pune pe toate la dispozitie, scutindu-va de efort.
Nu in ultimul rand, e foarte distractiv! Petreci o dupa-amiaza relaxanta cu prietenele tale si, la final, plecati acasa cu niste recipiente foarte simpatice, al caror continut va va asigura un ten si un corp catifelat pentru cel putin o luna.
Pentru overachiver-itze, exista si o diploma, care atesta participarea voastra la workshop. Eu deja am adaugat-o celei care confirma ca stiu sa gatesc supa de ciuperci cu ciocolata si rata cu ciocolata (ceea ce, evident, n-am mai facut de la workshop-ul respectiv).
4 Comentarii
vera
Ina, mi-a placut povestioara asta. Simpatizez la lipsa de manualitate, personalmente sint aproape nula. Si admir nespus pe cei care stiu sa faca ‘chestii’: o piine, o casa, o pereche de pantofi, o rochitza…
Cit despre zile proaste, cind tu arzi ouale, exista mult mai rau: mama amicei mele, Anda, care ‘ardea supa’. Si, cu aceasta informatzie (adevarata), Anda l-a pus pe fuga pe unul dintre supirantzii maica-sii, care incerca sa-si refaca viatza.
miha.ela
nice, foarte dragut!
Rochii de club
Felicitari pentru produsele pe care le-ai facut! Cred ca esti tare mandra de ele si de diploma 🙂
Alexa
Pentru ca m-am hlizit la autocaracterizarea lipsei de indemanare, dau la schimb un zambet: intr-un elan cosmeticologic, m-am gandit sa-mi pun o masca din miere+banana zdrobita (inventata pe principiul “n-au ce rau sa-mi faca”) nu doar pe fata ci si in par. Dupa 20 de minute, duceam tratative cu foarfeca, intrucat firimiturile de banana erau al dracu de lipicioase si nu voiau nicicum sa se desparta de claia mea tuflita, de par.