Cand eram mici, sora mea, Lia, si cu mine, visam sa ne construim o casa sub pamant. Nu un buncar atomic urat si impersonal, ci o casa cu incaperi luminate, flori in glastre si covoare care sa imite iarba.
Ne-am petrecut nopti in sir povestind in soapta, sub plapuma (pentru a n-o face pe mama sa vina din dormitor si sa ne intrerupa sedintele arhitectonice) despre structura de rezistenta a casei, planul incaperilor si, mai ales, cui o sa-i permitem sa vina sa locuiasca cu noi.
La un moment dat, cand planurile noastre s-au inchegat, ne-am permis sa le impartasim si cu adultii. Mama a zambit, dar nu a incercat sa ne convinga de zadarnicia proiectului nostru. Abia in ziua in care am iesit amandoua in gradina, echipate cu ghete si sape, pentru a incepe munca la casa visurilor noastre, mama a alergat disperata dupa noi, strigandu-ne sa nu-i stricam gradina. Apoi, in mijlocul straturilor de capsuni, ne-a distrus definitiv si iremediabil visele, explicandu-ne de ce n-am reusi sa construim niciodata casa mult dorita.
Cu lacrimi in ochi, am pus sapele la loc in magazie, ne-am descaltat de ghetele rezistente la noroi si am ingropat (ah, ce joc de cuvinte crud!) visele noastre naive. Iata insa ca ieri, la 15 ani de la acel moment, am descoperit ca cineva a dus la capat proiectul la care am visat atatia ani.
In localitatea elvetiana Vals, arhitectii de la firma SeArch au construit o casa subterana, pentru a exploata peisajul superb montan, cautand, totusi, o modalitate prin care sa permita luminii sa patrunda in incaperi. Iata si rezultatul fantastic al muncii lor.
Mai multe detalii despre povestea cladirii aici, iar pe inhabitat.com gasiti si o galerie foto completa.
Sunt curioasa: ati avut vreodata, in copilarie, un vis pe care adultii sa-l fi etichetat drept “nebunesc”, dar pe care l-ati vazut apoi devenind realitate? 🙂
PS: Apropo de case sub pamant, TREBUIE sa vedeti casa eco in care se va muta in curand fotbalistul lui Manchester United, Gary Neville.

Si mai ales proiectul pentru hotelul subteran Bella Vista, din Italia. Eu, una, abia astept sa fie gata! 😀