De 30 de ani, de când e în viața mea, Lia e lipiciul care ține laolaltă Universul meu, ori de câte ori o crăpătură risca să-l surpe. E plasa de siguranță pe care am căzut de la înălțimi amețitoare și e cel mai sigur refugiu al meu. Dar mai e ceva, mult mai important: busola mea de empatie și de omenie.

Tot ce știu despre bunătate, calitate pe care o apreciez mai mult ca orice pe lume, am învățat urmărind-o pe Lia.

Am învățat că Efectul Fluturelui există și că gesturi mici pot schimba destine

Ca atunci când Lia a răspuns unui anunț dintr-un obscur ziar local, schimbând viața unei fete.

Am învățat că binele se face fără să te gândești la recunoștință

Ca atunci când Lia a avut grijă de o bătrânică cu Alzheimer, făcând-o să se simtă ascultată și iubită.

Am învățat că a face bine poate durea foarte tare, dar că trebuie s-o faci, oricum

Ca atunci când Lia a fost alături de un adolescent bolnav de cancer, în ultimele luni de viață.

Am învățat că răbdarea poate vindeca

Ca atunci când Lia a îngrijit o fetiță cu autism, transformând-o dintr-un copil speriat și violent, într-unul cald și calm.

Am învățat că atunci când salvezi pe cineva, te salvezi, de fapt, pe tine

Ca atunci când Lia a adoptat o maidaneză bondoacă, nedorită de nimeni, a transformat-o în ”doctor cu patru lăbuțe” și a devenit terapeut asistat de animale (cum și-a dorit mereu).

Pentru că azi e ziua ei (împlinește 30 de ani), vreau să-i mulțumesc Liei că dintre toate lumile posibile a ales să se nască aici și să fie sora mea.

La mulți ani, Lia! Lumea asta e un loc mai bun de când ești tu aici. ❤️