Surorile mele Yvonna si Lia absolvesc fiecare cate un ciclu din viata lor luna asta. Pentru Yvonna e gimnaziul, pentru Lia e facultatea. La ceremonia de absolvire, fiecare dintre ele va fi emotionata, va purta o rochie frumoasa si se va uita cu melancolie la chipurile colegilor pe care ii lasa in urma.

Fiecare dintre ele e mai frumoasa si mai buna si mai desteapta decat mine in feluri pe care nu le pot descrie si amandoua ma fac sa-mi doresc sa fiu un om mai bun. Dar niciuna nu stie cu adevarat cat de mandra sunt de ele.

Si simt ca, in calitate de sora mai mare, asta e unul dintre momentele alea in care ar trebui sa fac mai mult decat sa le imprumut o pereche de pantofi pentru banchet. Poate ar trebui sa le dau un sfat de viata memorabil sau ceva asemanator, dar adevarul e ca niciodata nu m-am priceput sa spun chestii memorabile.

Am gasit azi insa un articol pe care autoarea il denumeste “A Guide to Life for Graduates” si care e atat de frumos in simplitatea lui incat transmite (aproape) tot ce as vrea eu sa le spun (ii multumesc pe aceasta cale lui Suzi, datorita careia l-am descoperit). Se numeste „Advice, like youth, probably just wasted on the young” si a fost scris de Mary Schmich in ziarul Chicago Tribune la 1 iunie 1997.

Pentru ca are la inceput fraza „Ladies and gentlemen of the class of ’97” si contine o colectie de sfaturi de viata absolut geniale, in scurt timp a devenit o legenda urbana si a fost atribuit unui scriitor faimos ca discurs pe care acesta l-a sustinut la festivitatea de absolvire a MIT din acel an.  Articolul original il puteti citi aici.

Va invit, insa, sa vedeti videoclipul pe care regizorul australian Baz Luhrman l-a creat pornind de la textul respectivului articol si de la melodia “Everybody’s Free (To Feel Good)” a cantaretei Rozalla. Rezultatul se numeste “Everybody’s Free (To Wear Sunscreen)” si e minunat:

As mai adauga doar doua lucruri:

Yvonna, draga mea, esti atat de frumoasa si inteligenta, incat ma faci geloasa. Sau mandra si geloasa, cum bine spune una dintre prietenele mele. 🙂 Daca as putea sa te invat ceva, ar fi sa-ti fie frica. Si daca nu ti-e frica, sa cauti lucruri care te sperie si sa le demontezi bucata cu bucata. Curajul inseamna, de cele mai multe ori, nu absenta fricii, ci sa fii singura care stie ca ti-e frica.

Lia, tu esti asa de buna si minunata, incat uneori am impresia ca bunatatea ta e molipsitoare. As vrea insa ca din cand in cand, dar nu foarte rar, sa iei o pauza de la salvarea planetei si de la oblojirea ranilor tuturor si sa te uiti mai atenta la tine. Sa vezi cu adevarat cat de frumoasa si speciala esti. Si sa nu lasi sa treaca 20 de ani pana sa constientizezi tot ce ai putea fi.

Nu cred in reincarnare, dar daca exista, as vrea ca intr-o viata viitoare sa fiu tot sora voastra. V-am spus azi cat de mandra sunt de voi?