Aceasta nu este o poveste despre succes sau eșec. Despre antreprenoriat sau despre lipsa skill-urilor antreprenoriale. Este o poveste despre cum noi, femeile, tindem să ne subapreciem. Pe noi, munca noastră, ce valoare aducem.

***

Cea mai faină, utilizată și apreciată piesă de mobilier din casa noastră este un rotoman și a fost făcută de sora mea, Lia.

Ce este un rotoman? E un cuvânt inventat de Lia pentru a descrie un taburete rotund, pe roți, făcut dintr-o roată de cauciuc (din englezescul ”ottoman” + roată = rotoman).

Acesta, din poză, este fix rotomanul meu.

Îl am de peste 3 ani și este, hands down, singura piesă de mobilier (în afară de pat) a cărei absență mi-ar afecta confortul zilnic.

Am folosit rotomanul pe post de:

– măsuță de cafea,

– scaun pentru oaspeți,

– sertar în care mi-am ținut șosetele (capacul se ridică și e căptușit în interior),

– dar cel mai des îl folosesc să-mi întind picioarele pe el când mă uit la un serial (asta când pisicile nu îl folosesc drept fotoliul lor).

 

Rotoman gri, cu flori

 

Pe lângă faptul că are roți și poate fi mutat oriunde în casă, are și huse lavabile (atât corpul, cât și capacul), ceea ce îl face extrem de practic.

Rotoman cu dungi colorate

Povestea rotomanilor a început prin 2018, când Lia, preocupată de upcycling și sustenabilitate, a descoperit un obiect de mobilier similar pe Pinterest. Ideea i-a plăcut atât de mult, că imediat a încercat și ea să facă unul.

A luat o anvelopă aruncată în fața blocului, a dezinfectat-o și a spălat-o temeinic în cadă, apoi a început să învețe cum s-o căptușească cu burete, să-i facă husă, capac, să-i pună roți – totul de la zero.

A urmat o perioadă de câteva luni în care era în transă. Oricând vorbeam cu ea venea sau mergea la mercerii să cumpere material pentru huse sau la magazinele specializate să cumpere placaje, roți și alte asemenea.

Rotoman fără husă

Rotoman fără husă, deschis

Rotoman fără husă și fără capac

Lucra la rotomani serile și în weekend-uri pentru că în timpul zilei făcea terapie cu copii cu autism. Am povestit, în articolul ăsta din 2019, despre cum au luat naștere rotomanii în garsoniera pe care o împărțea atunci cu actualul ei soț.

Ce nu am povestit ulterior e că, deși a vândut câțiva rotomani și a primit un feedback fantastic de la toți utilizatorii, Lia era tot mai puțin convinsă de ideea ei.

 

Rotoman cu mandale

Motivul nu era faptul că rotomanii nu erau un produs grozav (erau și încă sunt, vă spun cu toată obiectivitatea, după aproape 4 ani de utilizare) sau că nu îi plăcea să-i facă (lucra la ei cu o satisfacție extraordinară). Motivul era că i se părea că stabilise un preț prea mare și nu se simțea confortabil cu asta.

Prețul unui rotoman era de 540 de lei, în condițiile în care mai bine de jumătate din această sumă erau materialele (burete, căptușeală, husele din bumbac, placajele pentru rotoman și pentru capac, rotilele etc.) și ea lucra vreo 1-2 zile să facă unul.

Rotoman cu motive aztece

Pe Etsy, produse similare costau între 300 și 500 de euro. Adică de 3-5 ori mai mult decât cerea ea. Am încercat s-o conving că ea, în calitate de terapeut pentru copiii cu autism (care câștiga abia puțin peste salariul minim), nu era publicul țintă pentru aceste piese de mobilier.

Rotoman gri, cu dungi

Am încercat s-o conving că există numeroase alte produse aproape inutile, cu prețuri care pot fi considerate nesimțit de mari (urmăriți doar videoclipul de mai jos, în care o pictoriță povestește cum Prada vinde elastice de păr între 420 și 650 de dolari, Louis Vuitton vinde agrafe de păr cu 550 de dolari, Givenchy o pereche de mănuși de bucătărie cu 1555 de dolari și tot așa…). Degeaba.

Long story short, Lia n-a mai făcut rotomani. Nu pot s-o judec și nici s-o critic pentru asta, pentru că ar însemna să nu văd bârna din ochiul meu.

Și eu, ca și ea, sunt foarte bună la partea creativă a unui produs, dar absolut varză la orice înseamnă vânzare sau promovare. Nici eu nu știu să-mi apreciez creațiile sau valoarea pe care o aduc în viața cuiva (dar despre asta, cu altă ocazie).

Îmi pare doar rău că mai mulți dintre voi nu au avut șansa să se bucure de rotomani, această piesă de mobilier atât de versatilă și de practică (nu mai zic de faptul că e și ecologică!).

Rotoman cu motive orientale

Îmi pare rău și că ea nu și-a acordat șansa să meargă pe drumul ăsta, nu al antreprenoriatului, ci al creativității. Știu cât de pasionată e de ce înseamnă handmade și știu cât a muncit până a învățat să facă un rotoman ”perfect”. Mi-ar fi plăcut să văd unde ar fi putut ajunge și ce alte produse ar mai fi creat.

Ce a vrut să spună autoarea cu acest text? 🙂 N-am vrut nimic, doar să mă laud cu sora mea, ca în bancul cu iepurașul. :))

Rotoman cu flori albastre

Lăsând gluma la o parte, mi-ar plăcea ca, dacă mă citesc antreprenoare (și știu că mă citesc), să se gândească atunci când creează un produs sau un serviciu la cât valorează munca și timpul lor.

Să vă gândiți la faptul că atunci când renunțați la a crea ceva (pentru că credeți că e ”prea scump”) privați lumea de un produs sau un serviciu care poate i-ar face fericiți, le-ar schimba ziua sau viața.

Oh, și să vă uitați la tipa din videoclipul de mai jos:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Fiber+Blood (@fiberandblood)

Iată și traducerea mesajului ei:

”Meriți să fii plătită cât e plătit un instalator, dacă nu mai mult. Un instalator face 40 de dolari pe oră. Așa că atunci când am stabilit prețul acestei piese l-am stabilit la 70 de dolari. Mi-a luat o oră și jumătate s-o fac, iar materia primă a costat în jur de 10 dolari. Așa că am stabilit prețul pentru o oră și jumătate de muncă. Merit asta.

Iar această piesă mi-a luat 150 de ore [s-o fac] și costă 2000 de dolari. Știu că pare foarte mult și că omg, cer prea mult pentru munca mea. Nu o faci. Nu o faci. O meriți. Așteaptă persoana care va veni și va vedea valoarea muncii tale, a timpului tău, a experienței tale. Trebuie să începi să ceri mai mult. Trebuie.”

Mi-ar mai plăcea ca și cei care uneori (fără răutate, doar din ignoranță), comentează prețurile unor produse artizanale, să înțeleagă cât timp și câtă migală presupune un obiect creat de mână, versus unul creat pe o bandă rulantă.

Și să știe că atunci când sprijini un mic antreprenor, orice ar produce sau ar vinde el, sprijini visul cuiva. Puține lucruri pot fi mai frumoase de atât.