Suntem prima generație care moare (și) pe Facebook. Din păcate, în ultimii ani am văzut prea mulți tineri de vârsta mea care s-au stins. Și, tot din păcate, am văzut la fel de multe reacții nepotrivite în acele momente.
Veți spune că nu există un mod corect și unul greșit de a deplânge moartea cuiva și vă dau dreptate. Există, însă, niște reguli de bun-simț, nescrise, care ne permit să ne manifestăm suferința în mediul online într-un mod plin de empatie, de respect și de bună-cuviință pentru familia și prietenii persoanei decedate.
Am încercat, în acest articol, să enumăr câteva dintre ele. Țineți cont, vă rog, că acestea reprezintă doar părerea mea personală și nu sunt luate din vreun manual acreditat de doliu online. E perfect ok dacă în cazul vostru aceste reguli de etichetă online arată complet diferit.
***
Așteaptă ca familia/partenerul să anunțe decesul
În epoca social media tentația de a fi primul care anunță o informație (fie ea bună sau rea) este mare. Cu toții ne dorim să părem informați și, deci, importanți. Gândește-te, însă, că anunțarea morții cuiva, înaintea familiei sau a partenerului/partenerei, nu are legătură cu exprimarea durerii, ci cu nevoia de a arăta celorlalți că 1) deținem informații exclusiviste și 2) că suntem personal afectați de acea tragedie. Este vorba, așadar, nu de suferință reală, ci de ego.
Dă-i răgaz familiei respective nu doar o zi, ci chiar mai multe, să anunțe, la rândul lor, apropiații, înainte să trâmbițezi tragedia în social media. Imaginează-ți doar cum ar fi să primești vestea morții celui mai bun prieten sau a unei rude preferate printr-un status de Facebook și nu de la cineva drag.
Nu da ”like” unui anunț de deces
Acum câțiva ani, singura modalitate de a reacționa pe Facebook era ”like”-ul. Între timp, au apărut mai multe butoane de reacție, mult mai potrivite anumitor situații. Butonul de ”like” a rămas pentru a-ți exprima acordul, plăcerea, interesul etc. În contextul anunțării morții cuiva, nu cred că vrei să le transmiți celor care l-au postat că ”îți place” vestea. Butonul de ”heart” sau ”sad”, după caz, sunt variante mult mai bune. Dacă niciuna dintre aceste reacții nu ți se potrivește, înseamnă că persoana respectivă n-a însemnat atât de mult pentru tine, așa că e ok să nu reacționezi în niciun fel la respectivul anunț de deces.
Nu întreba niciodată cum/de ce a murit
Dacă familia persoanei dispărute a ales să nu împărtășească public detaliile morții, există un motiv pentru care au exclus/inclus anumite informații. NU întreba NICIODATĂ într-un comentariu pe Facebook în ce context s-a produs tragedia. Curiozitatea ta e firească, dar nu e mai importantă decât nevoia de intimitate a familiei respective. În plus, cu siguranță nu vrei să răscolești și mai mult niște răni încă proaspete. Ca regulă, nu întreba nimic în social media din ce n-ai îndrăzni să întrebi, față în față, mama, tatăl sau iubita/iubitul persoanei decedate. Sau, și mai bine, nu întreba nimic.
Nu-ți exprima regretele sub ultimul status
Dacă familia sau partenerul nu a publicat un mesaj pe contul celui dispărut, dedesubtul căruia să poți scrie un comentariu, ai, după părerea mea, două variante pentru a-ți anunța online durerea/șocul/tristețea. Prima este să îți folosești propriul wall, unde să scrii un status, să postezi o fotografie etc. Al doilea e să transmiți un mesaj privat de condoleanțe celor apropiați.
Nu scrie ”Condoleanțe!”, ”Ce rău îmi pare!” etc. sub statusul în care persoana care a decedat și-a dat (un ultim) check-in la un brunch. E ca și cum ai trimite o coroană de flori la Atelierul de Tarte, pentru că acolo a fost văzut mortul/moarta ultima dată (da, știu, e o comparație exagerată, dar am vrut să vedeți ce nepotrivit e).
Nu inunda profilul persoanei decedate cu comentarii
Am văzut cazuri în care oameni (foarte bine intenționați, sunt convinsă) au lăsat comentarii la toate pozele recente (inclusiv la cele de profil sau de cover) și la toate statusurile recente ale celui/celei decedat/e, exprimându-și regretul/tristețea sau faptul că le e dor de persoana respectivă. Fie că o făceau pentru că erau în stare de șoc, fie pentru că voiau să-și arate susținerea față de familie, acest tip de postare în serie poate deveni obositor și chiar dureros pentru rude.
Nu scrie ”RIP” (și atât)
Tocmai ai aflat vestea tristă și apăsarea butonului ”sad” nu ți se pare că îți exprimă suficient regretul? Dacă nu ai la dispoziție timpul necesar pentru a scrie un cuvânt plurisilabic precum ”Condoleanțe” sau chiar o propoziție întreagă prin care să-ți exprimi regretul față de familie, mai bine nu mai scrie nimic. Păstrează ”RIP” pentru Twitter, unde ești condiționat de numărul de caractere sau, și mai bine, nu-l mai folosi deloc.
Nu tagg-ui persoana decedata
Teoretic, ”regula” asta n-ar trebui explicată, dar experiența îmi arată contrariul. În primul rând, mie, una, îmi scapă logica unui astfel de gest. Tagg-ul este o modalitate prin care vrei să notifici pe cineva că l-ai pomenit într-un status sau că apare într-o poză. Or, una dintre principalele dezavantaje la morți e că nu mai reacționează la nimic în general, și la tagg-uri, în special. Lăsând gluma (morbidă) deoparte, ori de câte ori tagg-uiești pe cineva decedat, respectivul status sau respectiva poză ar putea apărea în newsfeed-ul familiei și al prietenilor săi, adâncindu-le suferința. În plus, dacă nu ești singurul care adoptă acest ”obicei”, poate deveni cu atât mai copleșitor pentru familie. Excepție fac, bineînțeles, partenerul/partenera și rudele apropiate, care pot face acest lucru, dacă își doresc.
Evită platitudinile
Am văzut, acum câteva luni, pe wall-ul unui om de știință sclipitor, ateu declarat, un lung șir de mesaje în care Dumnezeu era rugat să-l odihnească în pace sau/și să-l ierte, după caz. Dacă nu știi care au fost convingerile respectivei persoane, evită astfel de platitudini care nu-i respectă memoria cu adevărat, și îi fac și pe apropiați să se simtă inconfortabil.
Nu uita că mesajul pe care îl postezi NU ar trebui să fie despre tine și convingerile tale, ci despre persoana decedată și cei pe care i-a lăsat în urmă, cărora vrei să le arăți, astfel, regretul tău. E mult mai ok să scrii doar ”Condoleanțe” sau ”Am rămas fără cuvinte” sau ”Îmi pare atât de rău” decât banalități ca ”S-a dus într-un loc mai bun”, ”De-acum ne veghează de sus” etc. care pot irita sau întrista familia, după caz.
***
La final, vreau să vă atrag atenția asupra unui concept foarte interesant, dar aproape extraterestru pentru noi: ”digital legacy planning” (”planificarea moștenirii digitale”). Ce înseamnă acest lucru? Pe scurt: bunica avea de lăsat moștenire doar casa și/sau pământul, în timp ce tu ai și o moștenire digitală, respectiv toate conturile tale din online (email, social media, alte platforme etc.), multe cu informații prețioase sau măcar cu valoare sentimentală pentru cei apropiați.
Pragmatici și vizionari, americanii au creat deja tot felul de servicii online (cum ar fi Everplans), prin care îți poți alege un ”moștenitor” digital, care va primi, la moartea ta, acces la toate conturile pe care vrei să i le lași.
Nu m-am gândit să apelez la un astfel de serviciu, dar zilele trecute am fost șocată de moartea unei tinere și foarte talentate fete, de doar 28 de ani, așa că am decis că e timpul să mă ocup măcar de o parte din ”moștenirea” mea digitală, respectiv contul meu de Facebook.
Nu știu dacă știați, dar Facebook îți permite să decizi ce vrei să se întâmple cu contul tău după moartea ta. Poți alege un ”legacy contact”, adică o persoană care să se ocupe de cont după moartea ta (poate posta un anunț despre deces, poate accepta noi cereri de prietenie sau îți poate schimba poza de profil, dar nu poate posta în locul tău și nu are acces la mesajele tale) sau poți alege să ți se șteargă contul definitiv.
Găsești aceste 2 opțiuni la Settings –> General Account Settings –> Manage Account.
Eu am ales opțiunea de legacy contact și am ezitat între prietena mea cea mai bună, Alexandra, și sora mea, Yvonna (cealaltă sora a mea, Lia, e social media challenged). Într-un final, am ales-o pe Yvonna din motive pragmatice: 1) e cu 10 ani mai mică, 2) mănâncă destul de sănătos și 3) i-am făcut cadou recent un yoga mat, așa că am toate speranțele că o să trăiască mai mult decât noi. 😀
Știu că această discuție vi se poate părea inconfortabilă sau prematură, mai ales dacă sunteți tineri și (credeți că) aveți toată viața înainte. Cu toate acestea, ne petrecem o mare parte din viață în online, așa că ar trebui să ne gândim de pe-acum, măcar orientativ, ce vrem să se întâmple cu prezența noastră în social media atunci când nu mai suntem. Pentru că, fie că ne place, fie că nu, suntem prima generație care moare (și) pe Facebook.
12 Comentarii
Corina
Serios? Astea sunt preocuparile, la modul general? Ce se intampla cu prezenta noastra in social media atunci cand nu mai suntem? Serios? Cui pasa de asa ceva?
Am ajuns atat de superficiali?
Inoza
Corina, aici nu e vorba despre tine/mine, ci despre cei pe care îi lăsăm în urmă. 🙂
Știu că familia mea și prietenii apropiați s-ar bucura să poată reciti unele texte de-ale mele de pe Facebook, așa că am decis să nu-mi șterg profilul, din acest motiv.
Tot așa, știu o fată care a murit în Colectiv și care avea un blog. Familia a decis să-l închidă imediat după moartea ei, pentru a evita ca presa să ia informații de acolo. Și asta mi se pare important – ca cei dragi mie să poată lua orice decizie le-ar oferi confort sufletesc în acele momente.
În altă ordine de idei, cred că ai stabilit un nou record pe blogul meu: un comentariu realizat din 6 întrebări, toate retorice (și toate ușor agresive, dar asta-i altă poveste). :)))
Corina
Intrebarile mele au pornit din propria-mi revolta, nu au nimic agresiv in ele, nu sunt o persoana agresiva. E usor sa crezi asta daca esti intr-o stare defensiva sau poate ca in scris unele mesaje pot ajunge distorsionate la destinatar.
Mi se pare in continuare superficial sa ma gandesc ce vor face ai mei cu conturile mele de FB, ma gandesc mai degraba la durerea lor, la cum ar putea supravietui copiii fara mama etc
Marturisesc ca nu m-am gandit niciodata la aceste lucruri si nici nu credeam ca cineva ar avea astfel de preocupari, dar poate nu sunt destul de conectata la lumea moderna, digitala, in care traim.
Multumesc pentru “wake-up call”
Inoza
Corina,
Cred că totul ține de situația și de perspectiva fiecăruia. Eu nu am copii și mare parte din munca mea se află online. E firesc, așadar, să-mi pun problema ce se va întâmpla cu ea. E posibil, totodată, ca prioritățile să mi se schimbe în momentul în care voi avea copii.
Mă bucur că n-a fost vorba despre agresivitate în acele întrebări și da, scrisul și mediul online, în general, tind să distorsioneze mesajele. 🙂
Antonia
Foarte interesanta ultima parte, nu stiam despre acest tip de setari si chiar ma gandisem la un moment dat, asa in treacat…deoarece vazusem cum anumite persoane au postat pe un cont al unei persoane decedate, la un an distanta…o sa intru si eu sa vad ce si cum decid. Multumesc!
Inoza
Antonia, da, și eu am văzut recent un status nou pe contul unei persoane decedate. E clar că a fost postat de cineva care avea datele ei de logare, dar rămâne, în continuare, creepy.
Mă bucur dacă articolul ți-a fost de folos. 🙂
andreea
Ma bucur ca ai scris despre asta. Si eu am scris in trecut. Am cont mostenire pe fb de ceva timp, am ales un prieten bun. Cei din familie nu ar face fata :-))
Tu ai scris impresionata de moartea Ralucai, eu de moartea unei fete plecata singura in nepal.
https://andreeadragomir.blogspot.ro/2016/07/cand-moartea-iti-face-ordine-in-viata.html
Inoza
Andreea, te admir pentru luciditate și pentru spiritul prevăzător. 🙂
Simone
Şi eu mi-am făcut setările pe facebook acum un an, după un curs de social media. Mi se pare foarte important şi relevant articolul tău pentru că asta e lumea în care trăim, fie că ne place sau nu. Şi Doamne, câte chestii nepotrivite am văzut când moare cineva din lista de prieteni sau mă rog, cineva related. La fel de nepotrivite sunt şi unele postări ale unor oamenii care scriu pe facebook când le moare cineva. Ok, înţeleg nevoia de a simţi oamenii dragi aproape în astfel de momente, dar uneori mi se pare (cu tot cinismul asumat) doar o goană după atenţie şi like-uri.
Te citesc cu drag, Ina, chiar dacă nu comentez de fiecare dată :). Te pup
Codruta
Buna ziua,
Am nevoie de ajutor, in 2013 tatal meu a decedat si nimeni nu a “mostenit” nimic cu privire la ceea ce detine online. Suntem in 2019 si an de an primesc notificari de la fb sa mi celebrez tatal iar pe pagina de fb anual curg rauri urarile de “la multi ani cu sanatate…,etc”. Este extrem de rascolitor sa
traiesc asta an de an. Nu am parole sau adrese de e mail sa i pot accesa contul. Am facut postari spre a anunta cunoscutii
ce nu sunt la curent cu “noutatile” dar in zadar. Cum pot accesa pagina pentru a putea face modificari?
Multumesc!
Inoza
Bună ziua,
Îmi pare rău pentru pierderea dumneavoastră! Din păcate nu pot să vă ajut, trebuie să notificați Facebook în legătură cu această problemă, doar ei vă pot ajuta.
Nicu
Eu consider o idiotenie sa postezi ca ti-a murit cineva . Inseamna ca nu suferi. Inseamna ca sufletul tau nu este afectat Cum adica ….ala e mort si tu stai sa postezi ????? Durerea este in suflet . Nu trebuie sa cersesti mila nimanui (sad , mesaje de condoleante …etc )