Mi-am brodat tricoul de mai jos în octombrie 2018, după o lună petrecută în spital, alături de fratele meu (textul e un vers de Rupi Kaur, ilustrația o aveam salvată în telefon).

Simțeam nevoia unui reminder tangibil al faptului că uneori simpla supraviețuire e un triumf.

Să supraviețuiești, atunci când totul este prea mult și prea greu, nu e puțin lucru.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Ina Țăranu-Hofnăr (@inoza.ro)

Eram într-o relație toxică, sufeream de depresie și de anxietate, nu aveam bani și îmi pierdusem orice busolă. Nimic din toate astea nu mai contează, însă, când ai un frate în comă, care se zbate între viață și moarte.

N-o să vă povestesc acum despre acel episod sau cum i-am supraviețuit cu toții (toată familia e bine acum). Ce vreau să vă spun e că a urmat o perioadă în care mi-am făcut ‘curat’ în viață, în care am îndepărtat toate situațiile și persoanele care îmi mențineau și îmi adânceau depresia.

Ocazie cu care am realizat că trăim într-o societate cu repere greșite (wow, ce revelație, nu?).

Sărbătorim doar evenimentele fericite, ‘pozitive’, dar uităm să le sărbătorim pe cele grele, aparent ‘negative’, care au presupus curaj și putere mai multă decât credeam că avem.

Ne felicităm prietenii pentru o logodnă, dar nu îi felicităm atunci când au ieșit dintr-o relație nefericită sau abuzivă.

Ne felicităm prietenii când au un job nou, în loc să îi felicităm atunci când și-au găsit curajul să-și dea demisia dintr-o slujbă care îi ucidea cu zile.

O logodnă, o sarcină un job sau un apartament nou sunt toate lucruri minunate, desigur.

Dar nu uitați să vă felicitați și prietenii/prietenele care au ieșit din relații abuzive, care fac terapie pentru a-și vindeca traumele, care își caută un nou drum în viață sau își recapătă sinele după o lungă perioadă de timp.

Iar pentru aceia dintre voi care n-au făcut altceva anul acesta decât să supraviețuiască, sper că știți cât de puternici și de minunați sunteți.

Keep living, despite it all. It gets better, I promise. 💙