Disclaimer: în ciuda titlului, acest articol nu este despre tâmplărie.
***
Dacă în momentul ăsta ești blocată în viața profesională, dacă ești nemulțumită de ce faci, dacă simți că nu primești șansele pe care le meriți sau crezi că ești subestimată, ai mai multe în comun cu Reese Whiterspoon decât crezi.
În 2012, la 36 de ani, Reese Whiterspoon era fix în punctul pe care l-am descris mai sus. Cu 7 ani înainte, la 29 de ani, vedeta atinsese ceea ce mulți considerau apogeul carierei ei. Cunoscută pentru roluri în comedii ușurele (”Legally Blonde”, ”Sweet Home Alabama” etc), actrița a primit un rol în drama ”Walk the Line” și a obținut majoritatea premiilor mari pentru prestația ei (Oscar, Golden Globe, BAFTA, etc.).
Ai crede că după succesul cu ”Walk the Line” cariera ei ar fi trebuit să înflorească, dar a fost exact pe dos. A urmat un lung șir de comedii mediocre (”Four Christmases”, ”How Do You Know”, ”This Means War” etc.) și de drame în care a interpretat fie roluri secundare, de soție (”Mud”), fie de mamă (”Devil’s Knot”).
Nemulțumită de oportunitățile care se ofereau femeilor și simțind că nimeni nu-i dă șansa să-și folosească talentul, actrița a decis să bată la ușile tuturor șefilor de studiouri cu care lucrase în trecut. Așa că în 2012 s-a întâlnit cu ei și i-a întrebat, pe fiecare, câte filme cu protagoniste femei au în plan (și prin protagonistă nu se referea la soția sau iubita protagonistului). Răspunsul? Zero.
Așa că actrița a urmat sfatul mamei ei (”If you want something done, honey, do it yourself!) și, sătulă să mai bată la uși, și-a construit propria ei ușă.
”Mi-am deschid propria mea companie de producție, Pacific Standard Films, cu misiunea să spunem povești despre femei. Și am fost emoționată, oameni buni. Îmi cheltuiam proprii mei bani, ceea ce toată lumea din industria filmelor îți spune să nu faci niciodată «Nu-ți cheltui banii tăi pe nimic!». Eram îngrijorată că, dacă Pacific Standard ar fi obținut vreun scenariu bun, nu aveam să supraviețuim primilor ani, pentru că nu exista o piață pentru materiale cu femei în rolul principal. Dar, ca Elle Woods (personajul ei din ”Legally Blonde”, n.red.), nu-mi place să fiu subestimată.
Sunt o cititoare împătimită. De fapt, sunt o adevărată tocilară. Și la fel este și partenera mea de producție, așa că am căutat prin tone de manuscrise și am citit multe dintre ele înainte să fie publicate, dar am găsit doar două materiale care credeam că sunt potrivite. Am cumpărat drepturile de autor pentru ele cu proprii noștri bani și ne-am rugat să funcționeze. Ambele aveau în centrul lor femei puternice, complicate și fascinante și erau scrise de femei. Și ce să vezi, ambele cărți au ajuns pe locul 1 în topul bestseller-urilor New York Times. Prima se numea ”Gone Girl”, iar a doua ”Wild”. Așa că am făcut aceste două filme anul trecut și împreună au strâns peste jumătate de miliard de dolari în întreaga lume și am primit și 3 nominalizări la Oscar pentru roluri jucate de femei. Asta a fost în primul an. În ciuda așteptărilor, Pacific Standard a supraviețuit și celui de-al doilea an și celui de-al treilea. Am mai cumpărat 5 bestseller-uri.”
Acesta a fost un fragment din discursul pe care Reese l-a ținut în 2015, la premiile Glamour Women of the Year. Vă recomand să-l citiți integral pe site-ul Glamour pentru că are multe alte observații interesante, sau să urmăriți o parte din varianta video, mai jos.
Din 2015 până azi, compania lui Reese, Pacific Standard (devenită, între timp, Hello Sunshine), a produs multe alte filme printre care mini-seria de succes ”Big Little Lies” (după cartea omonimă de Liane Moriarty), care a primit 8 premii Emmy.
Între timp, actrița a mai cumpărat drepturile de autor pentru alte trei romane de succes pe care le va ecraniza (”Lukiest Girl Alive”, ”Something in the Water” și ”Eleanor Oliphant Is Completely Fine – despre ultima v-am spus deja de vara asta că am bănuit că va fi produsă de Reese, urmărindu-i contul de Instagram).
Personal, am extras două învățături importante din discursul lui Reese de mai sus. Prima ar fi că nicio femeie, nici măcar una albă, bogată, faimoasă și, în general, extrem de privilegiată, nu este imună la discriminare și la uși închise în nas. Iar a doua, că atunci când ușa la care bați nu ți se deschide, ai A. posibilitatea să te consideri o victimă și să-ți accepți soarta sau B. să-ți construiești propria ușă și să pășești pe ea oriunde ți-ai propus să ajungi.
Iar acum ajungem la întrebarea: cum anume îți construiești o ușă? Sigur, nu există nicio rețetă universală iar ușile sunt extrem de diferite între ele, dar pornind de la exemplul lui Reese de mai sus și de la alte câteva experiențe personale, aș spune că există patru pași în construcția unei uși.
Cum să-ți construieși propria ușă
Pasul 1: Creează-ți o misiune
Înainte să pună bazele unei companii de producție de film (și să-și riște proprii bani în acest proces), Reese a avut o idee foarte clară despre ce își dorea. Mai mult decât atât, actrița a creat o misiune pentru firma ei (”să spunem povești despre femei”). În lipsa unei direcții și a unei misiuni clare, ai toate șansele să-ți pierzi timpul și banii degeaba. Iar dacă nu știi cum să-ți stabilești o misiune, nu trebuie să cumperi vreun manual de branding scump. E suficient să închizi ochii și să-ți imaginezi viața ta ideală: ce anume te-ar face cu adevărat fericită și împlinită? Nu e suficient să zâmbești slab, viziunea respectivă trebuie să te entuziasmeze, să te emoționeze, să te motiveze. Trebuie să te atragă, nu trebuie să fie ceva spre care să te forțezi să ajungi. Tot ce trebuie să faci apoi e să transcrii viziunea respectivă sub un nume și ai o misiune (rima e involuntară).
Pasul 2: Descoperă ce te blochează
E important să faci o listă cu toate lucrurile care te țin pe loc în momentul acesta și cu o posibilă soluție în dreptul fiecăruia. În cazul lui Reese, de exemplu, blocajul era reprezentat de lipsa de filme care să aibă în centru femei tridimensionale. Iar rezolvarea a constat în cumpărarea drepturilor de ecranizare pentru niște cărți care aveau protagoniste puternice și interesante. Poate ție îți lipsesc banii sau timpul liber sau un anumit curs sau încredere în tine sau nu-ți lipsește nimic, dar ești blocată de teama de eșec. Orice ar fi acel lucru care te ține pe loc, odată ce-l identifici, ești mai aproape să-l rezolvi.
Pasul 3: Caută surse de inspirație
Ca să-ți construiești o ușă trebuie să fii creativă, iar creativitatea nu este un dat cu care te naști sau nu, ci un mușchi pe care îl dezvolți constant, prin noi experiențe. Citește cărți (cum a făcut Reese), du-te la evenimente și cunoaște oameni noi, călătorește, uită-te la documentare sau la filme, mergi la petreceri, la seri de poezie sau la cluburi de carte/vin/gătit etc. Cu cât acumulezi mai multe experiențe, cu atât vei deveni mai creativă și vei descoperi mai multe modalități ”out of the box” de a rezolva o problemă.
Pasul 4: Riscă
Reese Whiterspoon și-a investit banii în propria ei companie de producție, în ciuda sfaturilor celor din jur, care i-au spus că este un proiect sortit eșecului. A câștigat pariul și le-a demonstrat celor din jur că publicul este interesat de filme complexe, cu protagoniste femei. Nu fiecare persoană care riscă este la fel de norocoasă, de aceea trebuie să te gândești bine cât vrei să riști, mai ales dacă vorbim de investiții financiare. Vestea bună este că există diferite grade de risc (poți investi 100% din finanțele tale, 50%, 20%, 10% etc.) și că, de fapt, majoritatea riscurilor pe care ar trebui să ți le asumi n-au nimic de-a face cu banii, ci cu depășirea zonei de confort, a timidității, a lipsei de încredere în tine etc. Însă riscul cel mai mare în viață, așa cum spune un vechi clișeu, este să nu riști nimic. Iar atunci ai garanția că nu vei pierde nimic, dar nici nu vei ajunge vreodată să-ți împlinești visurile.
Acestea fiind scrise, spor la rindeluit, la frezare, cioplire, crestare, tăiere, chituire, șlefuire și vopsire. Sper să-ți iasă o ușă frumoasă și, mai mult decât atât, sper să-ți aducă bucurie și împlinire ce găsești în spatele ei.
6 Comentarii
Milena
Minunat scris, ca de obicei! E o bucurie sa te citesc si iti multumesc 🙂 te imbratisez virtual si sper ca intr-o zi sa ne cunoastem, simt ca am avea conversatii faine.
Numai bine!
Inoza
Milena, eu îți mulțumesc că mă citești și că ți-ai făcut timp să-mi scrii. Aveam o zi mai low azi, dar comentariul tău mi-a înseninat-o. 😀 Dacă ești din București, sper să organizez cât mai curând o întâlnire cu cititoarele, pentru că și eu îmi doresc mult de tot să vă cunosc.
Te îmbrățișez, după-amiază faină să ai!
Carmen
Reese e una din acritele mele preferate; si cred ca si Mirela Retegan a facut cam acelasi lucru ca si Reese Whiterspoon, aici la noi
cat despre mine imi doresc sa lucrez la proiecte in care e clar ce trebuie facut, nu-mi doresc sa conduc eu proiectul si sa fiu obligata sa clarific ce e de facut 😀
Inoza
Carmen, știu perfect ce spui! Mie-mi lipsește destul de mult spiritul de inițiativă și mai ales curajul să iau de la zero lucruri și prefer oricând să am un manager care să mă ghideze. În ultima vreme, însă, mi-am dat seama tot mai mult că n-o să apară nimeni care să-mi propună să lucrăm la visurile mele, așa că trebuie să-mi pun ”salopeta” și ”casca de protecție” pe cap și să încep munca la propriul meu șantier. 😀
Milena
Ma bucur ca am putut si eu sa iti insenizez ziua cumva. Daca stau sa ma gandesc, era si cazul, la cat de multa energie imi ofera de multe ori ceea ce scrii. Da, sunt din Bucuresti si mi-ar face mare placere sa vin la o intalnire cu cititoarele tale 🙂 o zi frumoasa!
Inoza
Bună, Milena și scuze că-ți răspund așa târziu! 🙂 Sper mult de tot să ne vedem la lansare sau, dacă nu, cu prima ocazie cu care organizez o întâlnire cu cititoarele! O săptămâna minunată să ai! 😀