Asta va fi ultimul post pe 2006.

Tastez dintr-o Varsovie cetoasa, dar neninsa. Sunt alaturi de cel mai incredibil om, care ma face mai fericita decat tot lapticul si toate prajiturelele din lume (this is big!!!). 🙂 Ne-am cumparat ieri un bradut liliputan si superb, iar azi facem turta dulce si friptura de Craciun. Casa rasuna a colindele lui Hrusca si in sufletul meu ninge pufos si linistit, asa cum mi-ar placea sa ninga si afara.

Sa va fie Craciunul plin de pace, de arome de cozonaci (bucurati-va de ei si pentru mine!) si de Iisus micut nascut in iesle…