Am primit-o fracturată, prin sms-uri, şi vreau să o împart cu voi pentru că mi se pare, pur şi simplu, minunată.

„Să ne-necăm la noapte într-un pahar cu apă.
Să ne prefacem însetaţi şi-apoi, când sărim
Să mă transformi pe rând în cioburi de vată
Să te transform pe rând în suc de venin.

Se vor întinde spre noi mîini tremurânde;
Vor încerca să mă tragă de păr,
Dar nu-i lăsa să mă scoată, iubito
Muşcă-i de unghii, de ochi, de picior.

Să ne iubim la noapte într-un tunel de metrou.
Să mă prefac călător, să te prefaci călătoare
Să ne-ntindem pe şine ca-ntr-un cavou,
Iar fierul sub tine să-l simţi cum te doare.

Prin geam, spre noi vor privi bancheri şi rotari;
Vor încerca să mă tragă în spate,
Dar nu-i lăsa să mă scoată, iubito
Muşcă-i de roţi, de bănci şi de coate.

Să ne spălăm de păcate într-o baltă de vin.
Să mă prefac pocăit şi-apoi, să greşesc.
Să te prefaci în ispită cu rochia de in,
Arzând pai cu pai de-aş îndrăzni să privesc.

Vor alerga din biserici preoţi, păcătoşi şi femei;
Vor încerca să mă tragă de braţe,
Dar nu-i lăsa să mă scoată, iubito
Tu muşcă-i de cruci, de fuste, de spate.”

***

Versurile aparţin surorii mele, Lia, căreia îi mulţumesc pentru că mă lasă să fac parte din lumea ei minunată.