Ultimul lui spectacol, „Targoviste de jucarie”, la a carui avanpremiera am fost sambata seara, (la Targoviste, evident) este pretty bloody brilliant.
Din pacate, pana sa ne prindem cum se fac inscrierile pentru spectacolele individuale (in regim de primul venit, primul servit), am ratat intalnirile cu Adevaratul Print al intunericului (in Casa Spiritelor),
si pe Gigel Masinuta, care, contra modestei sume de 10 bani, te purta pe la fiecare spectacol in parte (l-am vazut de doua ori aparand in timpul unui spectacol cu cate cineva prin trapa din podeaua salii mari – pretty cool!).
Se pare ca trebuie sa vii la minimum 4 vizionari ca sa vezi toate spectacolele, dar adevarul e ca parca sentimentul de frustrare care ma incerca la final facea parte din farmecul spectacolului (oricat de ciudat ar suna). Peca ne-a povestit la sfarsit ca spectacolul a fost gandit asa tocmai pentru ca omul de rand, neatras de teatru, sa revina. It sure fooled me! 🙂
Trebuie spus ca „Targoviste de jucarie” a fost creat special pentru Targoviste (orasul natal al lui Peca) si face parte din proiectul „Despre Romania, numai de bine”, pe care Peca il dezvolta impreuna cu regizoarea Ana Margineanu.
Am vazut in total 4 spectacole, dintre care, de departe, favoritul meu a fost „Batrana invizibila” (in tura 4, la Casa Rasului de Groaza). Douazeci de minute am ras intr-una, dintre care mai bine de 10 minute am ras cu lacrimi (ultima data cand am ras cu lacrimi in halul asta a fost in 2007 la o comedie franceza). Vreau mult de tot sa ma intorc la Targoviste sa vad macar 1 sau 2 spectacole one-to-one, dar si sa-l revad pe asta. Katia Pascariu in rolul batranei e de-men-tia-la!
Ce e misto la „Targoviste de jucarie” (pe langa conceptul de teatru itinerant in sine) e ca fiecare piesa si fiecare performance, chiar daca sunt foarte diferite, au teme si simboluri comune, care se repeta si se leaga intre ele, dand nastere unui spectacol unitar bine inchegat despre un oras care acum mi se pare fascinant. Abia astept sa citesc cartea care contine textul intregului spectcol (cea mai ampla piesa romaneasca scrisa vreodata – cum o lauda Peca)!
Iar foarte misto este faptul ca, spre diferenta de teatrul clasic, spectatorul are libertatea de a-si crea singur traseul si, deci, propriul spectacol. De fapt, daca mergi insotit de cineva la acest spectacol si va alegeti fiecare alt traseu, la final veti avea doua experiente total diferite. M-a amuzat ca, atunci cand actorii au iesit la aplauze, pe multi ii vedeam pentru prima data. Si m-a amuzat si mai tare ca pe doi dintre ei (Dracula si Babareasa) i-au vazut doar 2 spectatori, din cei cam 100 cati am fost. Pe cea mai frumoasa femeie din lume au vazut-o 12 oameni, iar cu Gigel Masinuta s-au plimbat numai 4.
O sa ma intorc la Targoviste pentru „Targoviste de jucarie”, ceea ce va recomand si voua calduros (in fond, nu este decat la o ora distanta de Bucuresti, cam acelasi interval de timp pe care il petreceti in trafic intr-o zi aglomerata).
Din cate stiu, premiera spectacolului a fost ieri, dar mai sunt reprezentatii in zilele de 3, 10 si 11 iunie. Mai multe detalii despre „cel mai tare parc de distractii teatrale din Universul cunoscut” gasiti aici.
Joaca placuta! 🙂
7 Comentarii
Alina
Suna mi-nu-nat! Tocmai mi-am dat seama ce dor imi este sa merg la o piesa de teatru, jucata in limba romana.
Ina
@Alina: Nu stiu cand vii in tara, dar daca se mai joaca, ar fi grozav sa-l vezi. 🙂
Andreea
am ajuns la finalul textului. n-a fost asa lung, ai dreptate. misto conceptul. n-am mai auzit asa ceva 🙂
movieaddicted
de ce nu mai scrii? 🙁
Ina
@moviaddicted: Imi pare rau. De fiecare data in ultimele zile, raspunsul la intrebarea ta a fost altul. In seara asta este “I’m too sad for words”. But this too shall pass. Iti multumesc pentru grija, Luiza.
movieaddicted
offfff, don’t be sad lovely Ina dear :*:*
ora pe glob
De ce trebuie sa mergeti la Targoviste (de jucarie) chiar ca merita inclus in cele
mai bune saituri din Romania.