În mod ironic, rețeaua de socializare care înfrumusețează realitatea cu filtrele ei colorate are cele mai urâte efecte asupra psihicului nostru.
Acum o lună una dintre cititoarele mele (o să-i spun *Miruna), o fată extrem de cultă și de inteligentă, a avut un mic puseu de sinceritate pe Facebook și a povestit despre un obicei al ei, pe care l-a numit ”un fel de masochism privind stima de sine”.
Miruna a scris că atunci când se simte tristă, obișnuiește să intre pe conturile de instagram ale ”divelor”. Și că uneori își petrece o după-amiază întreagă uitându-se la pozele glamour și întrebându-se ce a făcut cu viața ei de a ratat acel lifestyle. Întrebându-se de ce n-a devenit și ea un influencer, ca să manipuleze cu aparențe, cum o fac acele ”vedete” din online. Și că, după ce își calcă astfel stima de sine în picioare, își trage două palme metaforice și încearcă să-și aducă aminte ”You must be smarter than this. You are smarter than this”.
I-am scris atunci, în privat, mesajul de mai jos, dintr-o combinație de mâhnire și revoltă la ideea că cineva atât de capabil ca ea se poate lăsa afectată de Bâlciul Deșertăciunilor care este Instagramul.
Dragă Miruna,
Îți scriu pentru ca m-a impresionat ultima ta postare (sinceritatea, vulnerabilitatea și ușoara ei amărăciune) și pentru că știu că toate am trecut la un moment dat prin situația aia (să ne comparăm cu vreo tipesă din social media și să ne simțim groaznic). Așa că vreau să-ți spun două lucruri. Unu: nu e vorba ca ești ”smarter than that” (deși, cu siguranta ești 😛 ), e vorba despre faptul ca you’re MORE than that. Fericirea bazată pe aparențe îți va sufoca potențialul pe pământul ăsta spunea o fată f mișto (imediat ajung și la ea). Tu nu te-ai născut să fii un umeraș sau o apariție bi-dimensională. Pentru unele dintre fetele alea, ăsta e potențialul lor maxim.
Și eu mă uit câteodată cu invidie la vreo geantă sau vreo rochie mișto pe Instagram, dar la fetele care le poartă mă uit ca la un personaj dintr-un film. Știu că nu sunt reale, că joacă un rol. Că poate după ce au pozat 3 ore să obțină acel cadru perfect au mers în camera lor de hotel pre-plătită și au plâns de singurătate.
Tu ești o tipă deșteaptă, cu idealuri, cu pasiuni, cu dileme, cu adâncime. Sigur, e muncă grea să-ți găsești scopul în viață, să înțelegi de ce ești aici. Cu siguranță mult mai grea decât să zâmbești frumos la poze și să le dai post, dar îți datorezi ție însăți să descoperi ”ikigai”-ul tău. 🙂
Al doilea lucru pe care voiam să ți-l spun e că trend-ul ăsta cu perfecțiunea în social media e pe moarte. Femeile (nu fetițele dezorientate, atenție) s-au săturat de ambalaje, de lipsă de substanță, de claxoane fără motor. Așa că, în loc să devii încă o față în acest trend care este pe moarte, nu mai bine devii promotoarea onestității, vulnerabilității și a umanității? Și aici ajung la fata din link-ul ăsta, o fostă ”vedetă” și model pe Instagram, care și-a editat toate pozele de pe Insta cu povestea adevărată din spatele lor (după care le-a șters) și a renunțat la viața asta goală de conținut și de sens. Aici o poți asculta vorbind despre motivele din spatele gestului.
La final, îmi cer scuze dacă m-am cam înfierbântat (și am comentat ceva ce nu e, tehnic, treaba mea), dar mă revoltă și mă doare când cineva ca tine are probleme cu încrederea în sine (chiar dacă sub forma unui auto-sabotaj asumat) din cauza unui trend stupid și a unor aparențe.
Let’s be game-changers, Miruna, ce zici? 🙂
Habar n-aveam atunci că scenariul despre divele digitale care se retrag la hotel la finalului unui shooting glam ca să plângă, avea să devină realitate peste o lună.
Și asta deoarece am văzut aseară pe contul de instagram al lui Aimee Style, o fashionistă pe care o urmăresc (eu și alți 4,6 milioane de oameni), că a postat un filmuleț de la Paris Couture Week. Pe lângă imaginile aspiraționale cu ea făcând piruete pe balconul hotelului de 5 stele sau cunoscând-o pe Maria Grazia Chiuri de la Dior, Aimee s-a filmat și seara, singură, plângând în camera ei de hotel.
Iată o parte din ce a spus în fragmentul respectiv, pe care îl puteți urmări de la minutul 2:40 până la minutul 7:27, mai jos.
”Cel mai dificil lucru la faptul că sunt un blogger sau că îmi trăiesc viața în public este să mă prefac că sunt fericită. De fapt, nu mă simt așa fericită. Cred că cel mai greu este să te prefaci că totul e ok când nu este. (…) Nu am încredere în mine și nu mă simt fericită deloc. Mă simt atât de tristă în interior. Uneori mă simt atât de tristă și atât de ruptă în interior. Mă simt și mai tristă când sunt înconjurată de oameni, pentru că viața tuturor pare atât de perfectă. Dar apoi realizez că probabil asta credeți și voi despre viața mea. Și de-asta am vrut să împărtășesc asta cu voi.”
Am apreciat foarte mult momentul ei de onestitate și vulnerabilitatea/imperfecțiunea pe care și-a asumat-o, și m-au lovit două gânduri concomitent, apropo de mărturisirea ei.
Primul e ironia amară a sorții. Sute de mii, milioane de femei o invidiază și o admiră pe această femeie și poate multe dintre ele s-au simțit inferioare sau mai prejos decât ea pentru că nu au stilul ei de viață, pentru că nu călătoresc în locații exotice, că nu au haine de lux sau experiențele ei de viață. Și în tot acest timp, ea, biata de ea, mimează totul: starea de bine, fericirea, împlinirea. Victima finală și cea mai greu de bănuit a sistemului care a creat-o.
Al doilea gând a fost că Aimee suferă, cel mai probabil, de depresie. Nu sunt psiholog, dar cel mai adesea, persoanele care suferă de depresie se prefac că sunt ok în fața celorlalți și mimează fericirea ca să ascundă problemele care le macină în interior.
Am căutat, după ce am urmărit filmulețul lui Aimee, să văd dacă există o corelație între folosirea rețelelor sociale și depresie. Ce credeți că am descoperit? Faptul că Instagram este aplicația nr. 1 care creează depresie în rândul tinerilor!
Potrivit unui studiu realizat de Royal Society for Public Health (RSPH) și Young Health Movement (YHM) în Marea Britanie, Instagram-ul este cea mai periculoasă rețea de socializare apropo de sănătatea mintală a tinerilor adulți.
Utilizarea ei a fost asociată cu un nivel ridicat de anxietate, depresie, bullying, probleme cu stima de sine/imaginea corporală și FOMO (”fear of missing out”, adică teama de a rata ceva interesant). Și, aparent, cu cât folosești mai multe rețele de socializare, cu atât ai șanse mai mari să dezvolți tulburări din spectrul depresiei.
Ce mi-a plăcut la cei care au realizat acest studiu este că nu s-au oprit doar la a sublinia ce nu este în regulă cu rețelele de socializare, ci că au venit și cu trei sugestii extrem de utile:
🚩 Introducerea unor ferestre de tip pop-up care să avertizeze în legătură cu pericolele utilizării în exces a social media (se pare că studii anterioare au arătat că tinerii care își petrec mai mult de 2 ore zilnic pe rețelele sociale au șanse mai ridicate să aibă probleme psihologice)
🚩 Ca platformele de social media să identifice utilizatorii care ar putea suferi de probleme mentale și să le indice, discret, unde pot cere ajutor.
🚩 Ca rețelele sociale să marcheze pozele manipulate digital (photoshop, filtre etc)
Vă rog să țineți minte imaginea cu Aimee plângând și mărturisind că se preface că e fericită data viitoare când vă uitați pe instagram la vreo fashionistă și aveți probleme cu stima de sine. Nu spun că toate fashionistele de pe Instagram suferă de depresie. Spun însă că toate sunt oameni și niciuna nu trăiește viața perfectă și pastelată pe care o proiectează online.
8 Comentarii
Anca
Nu doar fashionistele sau alte vedete afiseaza o viata perfecta pe retelele de socializare, ci fiecare dintre noi o facem, uneori involuntar. Punem pozele in care aratam bine (unghiuri care ne avantajeaza, lumina buna, un outfit dragut, un machiaj de care suntem mandre, un fundal pitoresc din vacanta etc.), ne pozam langa iubit, catel, prieteni sa aratam ca avem relatie si viata sociala implinita si lista ar putea continua. Eu de multe ori m-am simtit singura, deprimata, lasata pe dinafara privind postarile altora, fara sa ma gandesc ca in spatele lor sta de multe ori plictiseala, tristele, singuratate sau o existenta obisnuita ca a mea. Am observat ca si eu imi “regizam” pozele, vroiam sa arat bine, sa fiu admirata, apoi am renuntat sa mai postez, pentru ca totul parea fals, iar imaginile reale, autentice, cu un cos pe fata, cu un colacel de grasime pe burta sau cu parul ciufulit, nu au succes. Nimeni nu vrea sa vada asa ceva, cautam intentionat persoane cu vieti perfecte, diferite de ale noastre, poate ca sa ne faca sa visam, sa evadam din cotidian, sau cred eu, sa traim viata altora atunci cand a noastra e prea banala si lipsita de orice stimuli de calitate. Am dat unfollow multor persoane, inclusiv dintre cunoscuti, caci ma simteam mizerabil cand le vedem vietile perfecte, joburile de vis, vacantele minunate si cele 100 000 de poze dragalase cu copii, in situatia in care eu nu pot sa fac. Pe instagram nici nu ma deranjez sa urmaresc modele, dive, vedete de orice fel, tipe cu haine si trupuri perfecte, pentru ca e pura tortura. Aleg conturi de nisa (veganism, creativitate, calatorii) si conturi personale care imi sunt dragi si nu ma fac sa ma simt ca o grasa urata cu par lipit de cap si foarte neinsemnata. Desi am invatat de la un pshiholog ca orice stimul exterior e neutru, iar intre el si felul in care ne face sa ne simtim se afla intotdeauna mintea noastra, gandurile noastre despre acel stimul. Adica nimic nu te poate face sa te simti trist, deprimat, mizerabil fara acordul tau.
Inoza
Anca, tare mă bucură că ai comentat și ai mare dreptate cu tot ce ai scris! Așa e, cu toții avem grijă să ne prezentăm cea mai bună versiune pe Instagram, pentru că asta este și natura platformei. Dacă nu voiau imagini carefully curated, nu puneau zeci de filtre, care de care mai avantajoase. Diferența dintre oamenii de rând și ”starurile” de pe Instagram e că oamenii obișnuiți își mai arată umanitatea/imperfecțiunile pe Facebook, Twitter & co. Pe când cerul de deasupra fashionistelor de pe Instagram e mereu albastru și viața lor mereu roz. Iar unii oameni confundă expunerea lor îndelung-regizată, cum spui tu, cu realitatea.
Foarte bună abordarea ta de a urmări strict conturi de nișă pe domeniile tale de interes. Și, bineînțeles, excelentă remarca psihologului.
Te îmbrățișez blondă superbă și deloc neînsemnată ce-mi ești! ❤️
Diana Stefancu
Bai Ina, fii atenta. Lasand deoparte articolul tau care e f misto si Aimee chiar m-a surprins – da, si eu urmaresc partea asta de social media:))) chiar cu mare pasiune.
So, mi-ai adus aminte de ceva. Inainte sa devina cool Instagram-ul, eu o descarcasem ca aplicatie foto. Asa o gasisem in app store si urmaream un tip cu poze b/w. eu puneam tot ceva asemanator…cum puneam si pe deviantart.com de altfel…numai ca instagram-ul cred ca s-a dus in directia in care au dus-o consumatorii…e cursul firesc al oricarei zone de socializare, cred ca si in privat cand te vezi cu cineva – intr-o vizita de exemplu, iti alegi haine mai de soi, te aranjezi putin…e normal sa ne aratam partile mai frumoase. Nu vorbesc de pitzi la Mamaia care isi pune boticul ptr o poza cu sticla de rose…vorbesc despre you and me, and ppl like us. Cu totii ne aratam partile frumoase, ne si purtam altfel, ne controlam mai bine in public. Cred ca e firesc intr-o oarecare masura. Poate masura face diferenta. Toti intelegem diferit masura asta.
Inoza
Diana, înțeleg ce spui și sunt perfect de acord cu tine. Doar că eu nu vorbeam de regular people care încearcă să arate mai bine, vorbeam de vedetele Instagram care regizează tot și vind minciuni frumos împachetate. Da, poate și eu caut unghiul sau filtrul în care să arăt mai bine cu rochia noua, dar e rochia mea, cumpărată de mine, nu împrumutată, știi ce zic? 🙂
Diana Solomon
E un episod din High Mentanance (serial pe HBO GO/ sezonul 1, ep. 5) care descrie perfect ce ai spus și tu. Inclusiv plânsul la final de zi. De urmărit.
Inoza
Diana, habar n-aveam de serialul ăsta. O să-l caut, mersi! 🙂
Anca
Hm, vad ca am mutat discutia inspre oamenii reali de pe retelele de socializare de la care inca mai am pretentii. Astfel imi dau seama ca fashionistele si “vedetele” cu milioane de abonati si vizualizari nu mai au niciun efect asupra mea, chiar le evit pentru ca ma plictisesc. Atunci cand exista deja o echipa in spate, se pierde sentimentul de intimitate si autenticitate, imaginile sunt mult prea gandite si regizate, mi se pare ca urmaresc un pictoria impersonal dintr-o revista pe care il uit in urmatoarele 2 secunde. In plus, mirajul hainelor, accesoriilor si al vietilor traite in lux nu ma mai atrage asa cum o facea pe vremuri. Nu as da mii de euro pe asa ceva nici daca mi-as putea permite, pentru ca de la un anumit nivel in sus, o rochie tot rochie ramane si nu isi justifica pretul, cel putin din punctul meu de vedere, oricat de migalos ar fi lucrata. In plus, fashionistele promoveaza pielea, blana natrala si cosmeticele testate pe animale, ceea ce mi se pare oribil. Orice pentru faima si bani. Cand vad genti, pantofi si posete din piele, nu fac altceva decat sa ma intristez si sa ma gandesc la cata cruzime e in spatele lor, ce inutila e toata suferinta animalelor si cat de rai si superficiali suntem. Desi ne credem grozavi. In plus, uneori fashionistele isi dau atata importanta, sunt atat de afectate in modul in care pozeaza incat trec in extrema cealalta si dau in penibil. Urmaresc un cont de la noi al unor tipe celebre la care m-am abonat in urma unui interviu si ma distreaza teribil gura mereu deschisa a uneia dintre ele. In loc sa fie misterioasa si senzuala, e comico-pornografica, iar in mintea mea, completez mereu imaginea cu o banana sau cu alte chestii xxx. Cred ca cele mai afectate de aceste vedete sunt adolescentele. Bine ca am trecut de faza aia.
P.S. Nu mai sunt blonda, ci satena. Imi port cu mandrie parul natural cu primul fir alb care a iesit chiar pe frunte (si pe care am grija sa il smulg de fiecare data cand il observ).
Inoza
Anca, pwahahahaha, cred că știu de cine zici la faza aia cu gura întredeschisă. Eu mă gândesc mereu la o comoție cerebrală când o văd. :)))) Cât despre păr, poate îți updatezi poza de profil de pe FB, că în mintea mea tot blondă ești. 🙂