Hotelul Lido și cu mine avem o legătură stranie și inexplicabilă, de câțiva ani. Aseară am pășit pentru prima dată în interiorul lui. Probabil zâmbeam de parcă aș fi dormit cu un umeraș în gură, dar niciunul dintre oamenii care își luau cina la braseria de la parter nu bănuiau ce a însemnat acel moment pentru mine.

***

Când a fost inaugurat, în 1930, hotelul Lido a devenit un loc iconic al Bucureștiului interbelic. Construit în stil art deco și dotat cu facilități state of the art, hotelul a avut primul bazin cu valuri artificiale din Europa, ecran de proiecții pe terasă și propria trupă de balet și de cabaret.

Am locuit vizavi de Lido timp de 2 ani și uneori, serile, mă uitam cu regret de pe balcon la fațada lui decrepită. Era aceeași frustrare și neputință care mă încerca deseori privindu-mi propria viață. Ca și în cazul hotelului, vedeam în mine un potențial uriaș, pe care îl lăsasem în paragină, neexploatat.

Apoi, timp de câțiva ani, hotelul Lido a avut un semn de ”În renovare” pe ușa de la intrare. Erau aceiași ani în care, atunci când eram întrebată: ”Ce mai faci, Ina, ești bine?”, le răspundeam oamenilor zâmbind încurcată: ”Getting there”. Am realizat abia recent, răspunzând cuiva la un mesaj de la mulți ani pe Facebook că îi răspunsesem cu ”getting there” vreo 3-4 ani la rând. Eram, ca și Lido, într-o permanentă renovare, fără niciun rezultat vizibil.

Nu mai știu cum sau de ce, dar într-o bună zi i-am spus prietenei mele, Alexandra, de legătura pe care o simțeam între mine și Lido. Departe de a râde de ideea mea bizară, Alexandra a făcut ceea ce ar face doar un bun prieten: mi-a trimis, ani la rând, orice articol și orice știre îmbucurătoare găsea despre Lido.

Mai jos am pus doar câteva dintre schimburile noastre de mesaje pe tema hotelului meu pereche. 🙂

Apoi, anul ăsta, s-a întâmplat inimaginabilul. Pe 23 ianuarie m-am mutat singură, pentru prima dată, începând o nouă etapă din viața mea. Pe 24 ianuarie, Lido și-a redeschis porțile.

Bineînțeles, Alexandra a fost cea care mi-a dat vestea cea bună:

Aseară am cinat cu Alexandra la braseria Lido’s, de la parterul hotelului. Am simțit un stol de fluturi în stomac când am văzut firma luminoasă a hotelului, în timp ce mă îndreptam spre el. ”Uită-te la noi!”, îmi venea să-i spun fațadei. ”We’ve made it! We got there!”.

Holul Lido, cu liftul original 😍

După 9 ani de ”renovări” și eu și Lido eram, în sfârșit, deschiși. Lido la oameni care caută un loc cu bun gust, unde să petreacă o seară cu prietenii sau o noapte, în trecere prin București. Eu, la viață. La proiecte, la oameni, la povești, drumuri și perspective pe care până acum (mi) le-am refuzat.

N-am fost încă la restaurantul hotelului, dar vă recomand călduros braseria de la parter. Serile după 9 au muzică live, mâncarea e delicioasă, servirea e bună, atmosfera e chill. Tot ce-ți poți dori pentru o seară cu prietenii sau cu cineva drag în inima Bucureștiului.

Barul din braseria Lido’s

Vreau să stau și o noapte la Lido, să mă bucur de experiența completă: de drumul cu superbul lift metalic, art-deco (e chiar cel original, renovat), de camere, de mic-dejun și, bineînțeles, de lectura cărții ”The Lido”, care e de mult timp pe lista mea de to-read și căreia, în sfârșit, i-a venit rândul.

Bine-am revenit, Lido! ♥️

Braseria de la parterul Lido

Sursă foto hotel: pagina de Facebook Lido.