După succesul de care s-a bucurat articolul despre Morning Pages, am decis să vă împărtășesc un alt truc pe care îl folosesc de câteva luni să fiu mai productivă (și, în general, mai puțin frustrată): Regula de 5 secunde.

***

De multe ori mi-am propus obiective mari (cum ar fi să-mi schimb job-ul), medii (să slăbesc 2-3 kilograme) sau mici (să mă trezesc mai devreme cu o jumătate de oră), dar am renunțat repede, din cauză că nu mă simțeam destul de ”motivată”.

O terapeută la care am mers odată mi-a spus că motivația e o noțiune inventată, că ea nu există. Nu cred că am înțeles foarte bine ce a vrut să spună, dar ideea respectivă mi-a rămas în minte.

În martie anul ăsta, prietena mea, Andreea Păștin, care e tot psiholog, mi-a trimis filmulețul de mai jos cu mesajul ”Ina, ascult-o pe tanti asta; are câteva idei care s-ar putea să te ajute”. Andreea a avut dreptate: tanti m-a învățat cum să spăl vasele, să plimb câinele, să scriu sau să mă trezesc mai devreme, când nu eram motivată deloc să o fac.

Ascultând-o pe Mel Robbins, care este un cunoscut life & career coach, am înțeles, în sfârșit, de ce ideea de motivație e complet greșită.

De ce motivația nu există

Invitată la emisiunea ”Impact Theory”, Mel Robbins a explicat de ce, în viziunea ei, motivația e o prostie. Vă recomand să urmăriți emisiunea integral, dar, dacă n-aveți timp, v-am extras mai jos cele mai importante idei.

”La un moment dat am fost cu toții păcăliți că trebuie să te simți pregătit ca să te schimbi, că la un moment dat o să ai curaj, la un moment dat o să ai încredere în tine. Și e o prostie totală, sincer…

Ai aceste idei incredibile și crezi că îți lipsește motivația [să le pui în practică]…nu e adevărat. Nu suntem concepuți să facem lucruri care sunt inconfortabile, înspăimântătoare sau grele. Creierul nostru e făcut să ne protejeze de aceste lucruri, pentru că încearcă să ne țină în viață.

Și ca să te schimbi, ca să-ți începi o afacere – să faci toate acele lucruri pe care știi că vrei să le faci cu viața ta, cu munca ta, cu visurile tale – trebuie să faci lucruri care sunt dificile, nesigure sau înspăimântătoare. Și așa ajungem la problema noastră, a tuturor: niciodată n-o să simți că ai chef.

Motivația e o prostie. Te simți motivat să faci doar lucrurile care sunt ușoare, nu-i așa? De ce e atât de greu să faci acele lucruri mici, care ți-ar îmbunătăți viața?

Mintea noastră este creată să te oprească – cu orice preț – din a face orice te-ar putea răni. Și începe cu ceva foarte subtil, pe care nu îl conștientizăm: obiceiul de a ezita. Avem o idee, într-o ședință, de exemplu, și în loc s-o spunem cu voce tare, ne oprim și ezităm. Ceea ce niciunul dintre noi nu realizează este că atunci când eziți – acel micro-moment – acea mică ezitare trimite un semnal de stres către creierul tău. Așa că mintea ta începe să te ”protejeze”.

Creierul are un milion de modalități să te protejeze. Una dintre ele se numește Efectul Reflector. Este un fenomen cunoscut în care creierul tău amplifică un risc – de ce? – să te îndepărteze de ceva ce consideră o problemă.

Poți face legătura dintre orice problemă sau nemulțumire pe care o ai în legătură cu viața ta și un moment de tăcere sau de ezitare. Acelea sunt decizii.

Ceea ce am făcut eu și ceea ce mi-a schimbat viața a fost să realizez că motivația e o prostie. N-o să am niciodată chef să fac lucrurile grele sau dificile sau nesigure sau înspăimântătoare sau noi, așa că trebuie să încetez să aștept să-mi vină cheful.

Între mine și o viață cu totul diferită stă doar o decizie. (…) Viața ta se rezumă la deciziile tale și dacă îți schimbi deciziile, vei schimba totul.”

Și, totuși, cum ajungi să faci toate acele lucruri grele/înspăimântătoare/dificile care îți pot schimba viața? Secretul, explică Robbins, este să controlezi acel micro-moment de ezitare, care stă între ideea sau dorința ta și punerea ei în aplicare. Și asta o poți face folosind Regula de 5 secunde.

Regula de 5 secunde

Pe când avea 41 de ani, Mel Robbins era șomeră, iar afacerea soțul ei, pentru care îți ipotecaseră casa, era în pragul falimentului. Cei doi se certau constant, Robbins se simțea vinovată și speriată și ajunsese să nu mai vrea să se trezească din pat dimineața. ”De ce ai vrea să te trezești când viața ta arată așa?”, a povestit ea.

În fiecare dimineață la 6, când suna alarma, soțul ei pleca la muncă și ea apăsa butonul snooze.

”În marea schemă a lucrurilor, faptul că apăsam butonul de snooze nu era o mare scofală. Niciunul dintre noi nu se trezește să-și spună «Azi e ziua în care o să-mi distrug viața!». Dar luăm aceste decizii mărunte pe tot parcursul zilei, fără să realizăm. (…) Și în fiecare zi aceste decizii te duc atât de departe de drumul tău că într-o zi te trezești și te uiți la viața ta și-ți spui «Cum naiba am ajuns aici?».

Într-o seară, Robbins a văzut la televizor lansarea unei rachete NASA și s-a gândit că o să încerce să se ”lanseze” și ea așa. A doua dimineață, la 6, când a sunat ceasul, în loc să se gândească la probleme ei, a numărat în gând 5, 4, 3, 2, 1 și apoi s-a ridicat din pat. A treia zi, a aplicat aceeași tactică. Și tot așa. Apoi a descoperit alte situații din viața de zi cu zi în care știa ce trebuie să facă, dar dacă nu acționa într-un timp foarte scurt (acele 5 secunde) creierul ei o convingea să renunțe.

Așa că Robbins a ajuns la concluzia că fiecare om are o ”fereastră” de 5 secunde (sau mai puțin) în care poate ajunge de la idee la punerea ei în practică, înainte ca mintea să îi saboteze orice schimbare de comportament.

Am decis să aplic și eu Regula de 5 secunde în viața mea, pentru că erau multe momente în care mă gândeam să fac ceva, apoi amânam și într-un final acel lucru devenea o corvoadă. Îmi propuneam să spăl vasele la micul dejun, apoi amânam și seara ajungeam, disperată, în fața unui maldăr de vase murdare. Voiam să scot câinele, dar apoi decideam că mă mai uit doar puțin la TV și ajungeam să o scot prea târziu. Voiam să mă trezesc dimineața mai devreme să citesc ceva, dar apoi apăsam butonul de snooze pentru că mi-era cald și bine.

Apoi am început să număr în gând 5, 4, 3, 2, 1 și să spăl vasele după fiecare masă, să plimb câinele la timp, să mă ridic din pat dimineața, când mi-am propus. Nu doar că am economisit timp prețios, dar am făcut trecerea de la pilot automat la a lua decizii conștiente.

Mecanismul Regulii de 5 secunde

În videoclipul de mai sus Robbins spune că Regula de 5 secunde e o formă de metacogniție, adică o metodă prin care îți poți ”păcăli” propriul creier când vrei să atingi un scop. Aplicând-o, întrerupi un tipar de comportament pe care îl faci pe pilot automat, deții controlul asupra situației și devii dintr-o persoană pasivă, una activă.

Cât despre numărătoarea inversă, Robbins explică faptul că aceasta ”trezește” cortexul prefrontal, o zonă a creierului care este activată când schimbi un comportament sau când înveți lucruri noi. Nu funcționează când numeri crescător, pentru că poți continua la nesfârșit.

Atunci când repeți Regula de 5 secunde, spune Robbins, ea devine un ”ritual de început”, care te determină să acționezi cu încredere și care îți arată că urmează un moment de curaj.

Ce părere aveți despre teoria lui Mel Robbins despre motivație? Dar despre Regula de 5 secunde? 🙂