Cand s-a nascut sora mea mai mica, Yvonna, acum aproape 15 ani, mi-a schimbat definitiv si irevocabil viata.

Daca n-ar fi fost ea, as fi terminat liceul german Joseph Haltrich din Sighisoara si apoi as fi plecat cu o bursa, ca majoritatea fostilor mei colegi, la Viena sau la Berlin. Pe prietena mea cea mai buna ar chema-o, probabil, Ursula sau Johanna, baietii care mi-au frant inima de-a lungul timpului s-ar numi Dieter, Bruno si Klaus, as lucra ca redactor la revista Brigitte sau Petra si voi n-ati citi acum acest blog. 🙂

Cu toate ca, dintre toti oamenii care mi-au determinat cursul vietii, Yvonna a jucat, probabil, cel mai important rol, noi doua nu avem relatia pe care care o am cu cealalta sora a mea, Lia. Iar motivul este cat se poate de simplu. Pe cand aveam 11 ani si ma inroseam ca sfecla daca baiatul care imi placea ma privea pe furis, Nona avea 1 an, inca purta scutece si tocmai invata sa mearga. Cand, cativa ani mai tarziu, porneam pe tumultoasele carari ale adolescentei si sarutam primul baiat, Nona inca nu invatase alfabetul. La 19 ani plecam de acasa la facultate si lasam in urma o aschie de fetita, care inca purta uniforma si parul in doua codite. Cei 10 ani care ne despart nu pot reprezenta o prapastie mai adanca decat la varsta aia.

Pentru ca, de-a lungul timpului, Nona mi-a reprosat ca ei nu ii povestesc totul, cum fac cu Lia (si cum as fi putut?), ori de cate ori am gasit ceva in comun, in sinea mea am inceput sa indragesc foarte, foarte mult acel lucru. Asta s-a intamplat, de exemplu, cand, dupa ce am inceput sa citesc “Harry Potter”, Nona a inceput si ea sa-l citeasca (si sa-i placa la nebunie). Asa ca, an dupa an, asteptam lansarea unui nou volum si-l citeam pe rand, impartasind, la final, impresii. Chiar daca ea nu realiza asta, it was our thing. 🙂

Iar acum trei ani, am descoperit-o accidental pe Taylor Swift. Aici o sa fac o paranteza, pentru ca ma astept ca multi dintre voi sa nu stie cine este (desi, poate ati auzit de Taylor odata cu incidentul Kanye West). Ei bine, Taylor este o cantareata de country pop americana, de 21 de ani, care nu prea are calitati vocale, dar compune niste melodii foarte sweet si girlie.

Calitatile vocale indoielnice n-au impiedicat-o, insa, sa aiba in 2008 si 2009 cel mai bine vandut album din lume, “Fearless”, si sa castige in 2010 patru premii Grammy (printre care si mult-ravnitul Album of the Year – pe care i l-a suflat lui Lady Gaga, Beyonce si celor de la Black Eyed Peas – fiind cel mai tanar muzician care a castigat vreodata acest premiu si primul cantaret de country care a facut-o).

Imi place Taylor pentru melodiile catchy si versurile simple cu care vesnica adolescenta din mine uneori se indentifica 🙂 , pentru ca pot sa-i cant piesele la spray sau la peria de par dimineata, in timp ce astept sa mi se prajeasca painea, dar mai ales pentru ca este, de departe, cel mai fan-friendly artist din lume.

Anul trecut, de exemplu, doi baieti de la universitatea Auburn din Alabama au creat site-ul AHugFromTaylorSwift.com, prin care si-au propus exact asta: sa militeze pentru o imbratisare din partea ei. Taylor a descoperit site-ul si, in cele din urma, le-a facut o supriza celor doi si le-a vizitat intr-o zi universitatea, unde i-a imbratisat si a sustinut un mini-concert pentru colegii lor (vedeti mai jos).

Dar cel mai incredibil lucru pe care l-a facut (si daca stiti vreun alt artist care sa fi facut ceva asemanator pentru fanii lui/ei, let me know) a fost o intalnire de 14 ore si jumatate, timp in care a dat autografe si s-a fotografiat cu fanii (veniti din toata lumea) in mijlocul unei arene imense.

Si cred ca in asta consta secretul succesului ei: o atitudine incredibil de down-to-earth si o recunostinta foarte sincera fata de fani. Iar “trucul” asta bate pana si cea mai desteapta campanie de marketing, dupa cum arata vanzarile. [Cred ca  Lady Gaga ar fi recunoscatoare daca cineva i-ar impartasi acest mic secret. Ar scapa si ea saraca de circul ambulant in care se transforma ori de cate ori iese in lume. I’m just sayin’. 🙂 ]

Revenind. Dupa cum spuneam, acum vreo trei ani am descoperit-o pe Taylor si i-am dat linkul la Love Story (only the cheesiest song ever!) si lui Nona. In curand, ne sunam sau ne trimiteam mailuri cu noile videoclipuri aparute, schimbam impresii in legatura cu concertele ei, strambam din nas la baietii cu care se intalnea etc.  🙂 Asa am ajuns tinta de glume in familie. Daca vorbeam cu Lia la telefon si o ceream pe Yvonna, o auzeam cum o striga ironica “Hai ca vrea sa-ti spuna sor’ta ce mai face Taylor Swift!” Adevarul e ca, prin Taylor Swift, am descoperit un subiect comun cu Nona si, implicit, o metoda stangace de apropiere.

Ceea ce Yvonna nu stie este ca mi-am propus demult sa merg impreuna cu ea la un concert Taylor Swift, la fel cum vreau sa-i trimit pe ai mei in Bora-Bora si sa-mi duc bunica la Viena (here’s for wishful thinking). Iar ieri, cand Nona m-a anuntat ca Taylor va concerta la Milano in martie mi-am dat seama ca it’s probably now or never.

Maine iau biletele de avion si le comand pe cele la concert – abia astept! 😀 Iar asta va fi cadoul meu pentru aniversarea de 15 ani a Yvonnei. Si, daca m-ar intreba cineva de ce ma obosesc sa merg pana acolo si sa ascult o tipa care suna absolut oribil live (link, he he), raspunsul e foarte simplu. Din dragoste. 🙂