Am fost in vizita la bunica mea, la Sighisoara. La 81 de ani, se plange tot mai des ca o “necajeste” ba spatele, ba inima, ba picioarele, ba reumatismul si, mai ales, singuratatea. Ca sa-i fac o bucurie, am scos-o la pizzeria la care ma ducea ea cu bunicul cand eram mica. Am mers incet, cu ea sprijinindu-se de mine si facand mici pauze atunci cand o durea prea tare piciorul.
La intoarcere, am trecut prin fata unei terase, unde, la o masa, stateau doi domni in varsta, si povesteau la un pahar de bere. Cand ne-a vazut, unul dintre ei s-a ridicat grabit si a venit spre noi. Am remarcat suprinsa ca bunica mi-a dat drumul la brat si si-a indreptat spatele. M-am uitat la fata ei. Era rosie. Am intrebat-o de unde il cunoaste. Mi-a raspuns putin jenata ca sunt prieteni vechi si ca au mai iesit la un suc in ultima vreme.
Intre timp, domnul in varsta se apropiase de noi. Dupa ce s-a salutat cu bunica mi-a luat mana, si, in cel mai desuet stil cavaleresc, mi-a sarutat-o. Am zambit. Au inceput apoi sa povesteasca, el reprosandu-i ca nu i-a mai dat niciun semn, ea motivand ca a fost ocupata si a avut musafiri.
La un moment-dat, el a facut un banc. Cum ca fusese la doctor si ii ceruse medicamente, iar doctorul, prieten vechi, ii promisese ca incearca sa-i dea compensat orice i-ar cere. La care el i-a cerut ceva impotriva batranetii. Amandoi au izbucnit in ras, ca la o gluma foarte reusita, iar eu am zambit de complezenta. Dupa ce s-au oprit din ras, batranelul a luat o mina serioasa si a spus inciudat: “Urata-i batranetea!”.
La care bunica, zambind strengareste, a raspuns misterios: “Nu stiu, eu n-am simtit-o inca!” Uite la ea, gazela!, m-am gandit amuzata. Dupa ce si-au luat ramas-bun, cateva minute mai tarziu, nu m-am putut abtine si am intrebat-o:
– Bine, mama, ce-a fost faza aia cu “Nu stiu, eu n-am simtit-o!”? Nu te plangeai tu azi ca abia mai mergi pe strada?
– Pai asa si ii, draga mamii, dar cum sa-i spun lui asta?!
Mi s-a pus un nod in gat de drag si am sarutat-o pe par. La 81 de ani, inima bunicii mele bate, uneori, la fel ca a mea.
5 Comentarii
Ina
povestea ta m-a emotionat mult si mi-a induiosat seara ! sper doar ca la 81 de ani, si inima mea sa bata la fel de frumos si tinereste ca si a bunicii tale! 🙂
Ina
Ina,
Intre noi fie vorba, si eu sper asta! 🙂
mOntecOre
sunt asa dulci si inocente uneori bunicutele, dac-o auzi si pe a mea ce mai spune te crucesti:)
Multi inainte ambelor generatii.
Ina
MOntecOre,
Multi ani luminosi si usori si bunicii tale! 🙂