Aceia dintre voi născuți în anii ’80 (sau mai devreme) își amintesc, poate, de o emisiune de la TVR 1 care se numea Turnul Babel. Ei bine, emisiunea respectivă difuza, în fiecare sâmbătă, un episod dintr-un serial sud-american (dacă nu mă înșel), al cărui caracter inedit era dat de faptul că avea final deschis/dublu final.

Pe scurt: După 10 ani de relație, Jose Antonio Montenegro y Villalta o înșală pe Maria Josefa de los Rios y Concha, iar apoi încercă să o recucerească. Episodul se oprea pe la 80% din acțiune, când nu ești foarte sigur dacă Maria Josefa are de gând să-l primească înapoi pe nefericit sau nu.

Prezentatorul emisiunii încuraja apoi gospodinele să pună mâna pe telefon și să voteze pentru a decide soarta lui Jose Antonio. Dacă se strângeau mai multe voturi de la romantice, urma să vedem finalul în care cei doi se sărutau pasional, pe un fundal siropos, jurându-și credință eternă. Dacă, dimpotrivă, gospodinele cu sânge de Xena votau în număr mai mare, vedeam cum Jose Antonio rămâne singur și nefericit, în timp ce Maria Josefa își reface viața în brațele altui latin lover, care, bineînțeles, o merită mai mult.

Ei bine, și textul pe care urmează să-l citiți mai jos a fost gândit încă de acum 3 luni cu două finaluri, în funcție de experiența pe care urma s-o trăiesc. Într-unul dintre cazuri urma să conțină o sumedenie de cuvinte care ar face până și un păun sau un papagal să pară terni, prin comparație, în celălalt urma să fie un articol pozitiv, de recomandare. Iată, așadar, cum s-au petrecut lucrurile.

Prin februarie am găsit online o ofertă de city break/mini-vacanță la Viena, în aceeași perioadă cu un concert la care cineva drag voia să ajungă demult. N-am fost niciodată la Viena, perioada era perfectă, urma să-i fac și o surpriză persoanei dragi, toate bune și frumoase, doar că prețul era prea…mic.

Zborul dus-întors cu Austrian Airlines (cu tot cu 2 bagaje la cală), plus patru nopți de cazare la hotelul Courtyard Marriott by Schönbrunn (aflat la o aruncătură de băț de grădinile imperiale și de palatul Schönbrunn, unde odionioară a trăit Împărăteasa Sissi) costa doar…280 de euro, de persoană. Asta în condițiile în care zborurile spre Viena sunt, de obicei, mai scumpe, pentru că nu sunt operate de companiile aeriene low cost. Ca să nu mai pomenesc nimic de hotelul de patru stele, care părea că oferă cazarea gratuit.

Agenția care făcea oferta asta too good to be true era din Constanța, se numea Roxy Travel Family și avea un site care părea tema acasă la informatică a unui elev din clasa a X-a. Niciunul dintre prietenii sau cunoscuții mei nu apelaseră vreodată la serviciile lor și nu exista niciun review al lor în blogosferă. De fapt, singurele informații despre ei le-am găsit pe forumuri cu nume pitorești, gen plimbărici, unde utilizatori anonimi, ca Cristian66 sau ElenaB, confirmau că au mers cu ei în diverse țări și apoi îi recomandau “100%” sau “cu căldură”. Pe lângă ei, însă, erau și alții care spuneau că agenția e fake, că nu are număr la registrul comerțului, că site-ul este înregistrat sub numele altei companii etc.

Evident că, în condițiile astea, orice om cu scaun la cap ar fi ales să investească banii respectivi în altceva. Eu, în schimb, am zis să merg pe intuiția mea (care, de obicei, este această Phoebe Buffay a intuițiilor – zănatică, imatură, ciudățică și deloc de încredere) și să cumpăr pachetul oferit de Roxy Travel. Worst case scenario, pierdeam doar niște bani, dar urma să le scriu o anti-reclamă pe blog în valoare de fix 560 de euro.

Am achitat, așadar, suma respectivă prin februarie, cu inima puțin strânsă, urmând să plecăm la Viena în mai. Prietenele cărora le povestisem dilema mea se amuzau toate și mă întrebau ori de câte ori ne vedeam când plec – majoritatea probabil mă și vedeau întorcându-mă de la aeroport cu coada între picioare.

Cu două zile înainte de plecare am făcut check-in-ul online și, spre marea mea ușurare, am descoperit că figuram cu biletele pe site-ul Austrian Airlines. OK, mi-am zis, primul hop a fost trecut, ia să vedem ce surpriză mă așteaptă la hotel.

Într-adevăr, la hotel m-a așteptat o supriză, respectiv faptul că vedeam Palatul Schönbrunn pe geam. 😀 În rest, totul fusese așa cum preciza anunțul agenției: patru stele, aer condiționat, TV/computer, free WiFi, free gym, până și cafeaua și ceaiul complimentary din camere, menționate în anunț, au fost la locul lor.

Mai mult decât atât, cei de la Roxy Travel ne-au întrebat dacă nu vrem să ne achiziționeze ei și biletele la concertul la care urma să mergem (contra cost, bineînțeles) și, cum puteți ghici, și aici au făcut o treabă impecabilă.

Am întrebat la recepție cât costa camera noastră și am aflat că era 260 de euro. Pe noapte. Ceea ce însemna fie că zborul a costat 20 de euro și 3 nopți au fost gratuite, fie că întreaga cazare a fost bonus la zbor. :)))

Nu știu cum fac oamenii ăștia din Constanța de oferă pachete la asemenea prețuri. Poate au poze compromițătoare cu directorii de linii aeriene și cei de hoteluri și îi șantajează (I kid, people!). Cert este că, pentru 200 și ceva -300 și ceva de euro oferă zboruri dus-întors plus cazare (între 4 și 7 nopți, la hoteluri de 3, 4 sau chiar 5 stele) în multe locuri faine din Europa (Amsterdam, Londra, Moscova, Lacul Garda, Catania, Roma etc.), dar și din lume (Istanbul, Dubai, Bangkok, Mexic, Singapore etc.). Bineînțeles, în exemplele din urmă prețurile cresc, dar nu exagerat. Pentru decembrie au, de exemplu, un sejur în Zanzibar, 7 nopți all inclusive la hotelul Hilton plus zborul București-Bruxelles-Zanzibar și retur, la doar 1.075 de euro. Știu oameni care au cheltuit mai mult într-o săptămână la Predeal. 😛

Dacă cineva se întreabă dacă textul ăsta este un advertorial, nu, n-am primit bani de la oamenii de la Roxy Travel Family să-l scriu. Nu știu în ce măsură cineva ar plăti să se scrie despre ei că au un site care arată de parcă l-ar fi făcut un puști cu acnee, între tema de la bio și aia de la mate (btw, dear Roxy people, poate n-ar strica, totuși, să investiți puțin în imaginea voastră online, s-ar putea să vă ajute mai mult decât word of mouth-ul). Mi-am propus însă ca dacă totul merge bine în vacanță să scriu despre ei, să știe lumea că există și că oferă servicii pe bune. Să scutesc pe cineva ca mine să intre pe tot felul de forumuri cu denumiri diminutivale și să se perpelească apoi, gândindu-se dacă a aruncat câteva sute de euro pe apa Sâmbetei sau nu sau. Sau, mai rău, să rateze o vacanță cu adevărat frumoasă. 🙂