Într-un București în care atitudinea pasiv-agresivă față de client e aproape cerință la angajare și unde, de cele mai multe ori, ai de ales între locuri cu mâncare bună sau locuri în care ești tratat ok, există un micuț unicorn al restaurantelor. Atelierul de Tarte e locul în care mâncarea e bună de te lingi pe degete și unde clientul nu e stăpânul, ci prietenul nostru.

***

Eram în vacanță în Franța, în studenție, când am intrat într-un magazin cu ursuleți de pluș artizanali. Copilul din mine a rămas mut de bucurie în fața sutelor de ursuleți albi și bej.

– Nu vreți să atingeți unul, să vedeți ce pufoși sunt? m-a întrebat vânzătoarea, toată un zâmbet.
– Nu, mulțumesc, n-aș vrea să-i murdăresc, i-am spus precaută.
– Ah, pas du problem! a răspuns ea, apoi mi-a întins o soluție de dezinfectat.

M-am spălat de praful de pe mâini și apoi am mângâiat cel mai pufos ursuleț de pluș pe care l-am atins vreodată. La plecare, i-am explicat vânzătoarei, jenată, că din păcate nu-mi permit să cumpăr unul. Mi-a zâmbit larg și mi-a spus: ”Să-i iei acasă, costă, într-adevăr. Dar să-i atingi și să te bucuri de frumusețea lor e gratuit. Vă mai aștept!”.

Am ieșit de acolo în stare de semi-șoc, întrebându-mă când o să am parte de o astfel de experiență de client service în România. Au trecut câțiva ani, ce-i drept, dar am descoperit un loc în care, ca în magazinul cu ursuleți de pluș de odinioară, ești tratat cu prietenie și atenție autentică.

Tartă fruits rouge, cred. Mai contează cum se numește când arată așa? 😀

O să încep prin a vă spune că între mine și Atelierul de Tarte n-a fost dragoste la prima degustare, ca-n povești. Țin minte că am mers cu mama acolo la un mic dejun, într-o sâmbătă din 2016, chiar în săptămâna în care se deschisese (motiv pentru care eram doar noi două în tot localul).

Atelierul de Tarte e un local mic și intim, cu doar 6 mese.

Am comandat meniul cu omletă, care nu ne-a făcut o impresie prea bună (nici nu mai există în acea variantă). Tarta pe care am luat-o ca desert, însă, nu era de lepădat (și prin ”nu era de lepădat” vreau să spun că am mâncat-o pe nerăsuflate și am mai luat 3 la pachet 😀 ).

Câteva dintre tartele delicioase ale Atelierului

Am mai intrat acolo, atrasă de tartele din vitrină, dar fără să mă mai ating de mâncare. Apoi Atelierul de Tarte a început să crească calitativ într-un an cât alții în zece. Am ajuns să încerc, de curiozitate, salata Haloumi, servită cu pâine cu brânză de capră, cu nuci caramelizate și miere. Surpriză – a fost delicioasă. Apoi mi-am făcut curaj și am încercat salata cu vrăbioară de vită. La final, zâmbeam satisfăcută ca Pisica de Cheshire din ”Alice în Țara Minunilor”.

Am uitat să vă spun că au și niște scoici yumm și că primăvara se poate mânca afară.

Dar am înțeles ce înseamnă dragostea cu adevărat abia când am gustat primul meu burger fandosit (cu pere caramelizate și gorgonzola). Mă scuzați, salivez pe tastatură în timp ce scriu, deși am mâncat unul chiar aseară. 😀

Burgerul fandosit, cu pere caramelizate și gorgonzola și garnitură de cartofi cu usturoi

Dar nu despre mâncare voiam să vă povestesc azi, ci despre două episoade care au cimentat Atelierul de Tarte ca localul meu preferat din București.

Prima a avut loc într-o duminică, când am ieșit cu iubitul meu la brunch, la Atelier. Atunci am încercat, pentru prima dată ouăle lor Benedict, care sunt o a doua religie pentru mine (imediat după ciocolată). Patronul restaurantului, un tip extrem de jovial și de prietenos, care și gătește uneori în bucătărie, era și el prezent.

Echipa Atelierului. Patronul e domnul în cămașă albastră din dreapta.

M-a auzit, așadar, când am întrebat-o pe chelneriță, mirată, de ce ouăle n-au și sos Hollandaise. Patronul s-a teleportat în secunda doi lângă mine și mi-a explicat că ei fac o variantă mai sănătoasă și low calorie, dar că dacă vreau sos, poate să-mi pună. Am spus da, i-am mulțumit și omul a dispărut cu ouăle mele poșate la bucătărie.

Zece minute mai târziu, ruptă de foame, m-am trezit că spun cu voce tare:

– Dar ce face, atâta, dom’le? Acum face sosul ăla?!
– Da, a spus una dintre chelnerițe zâmbind și făcându-mă să tresar. Noi nu facem sosuri de obicei.

M-am simțit prost, senzație care mi-a trecut însă în câteva clipe, când patronul-bucătar s-a întors victorios cu ouăle mele poșate și cu sosul Hollandaise. Și da, ca o practicantă devotată a cultului ouălor Benedict, vă pot spune cu mâna pe inimă că au fost divine. 😉

Brunch la Atelierul de Tarte

Sosul Hollandaise n-a apărut pe bonul fiscal, la final. Ceea ce, sigur, poate părea un gest de normalitate, dacă nu mi-aș fi amintit de o pizzerie cunoscută din București, unde acum 10 ani am rugat chelnerul să nu-mi pună pe pizza ardei și ceapă. La final, când pe nota de plată apăreau 6 lei pe care nu știam de unde să-i luăm, chelnerul ne-a explicat că fiecare ingredient SCOS mă costase 3 lei.

– Dar…dar…eu v-am rugat să scoateți ceva, nu să puneți în plus, m-am bâlbâit eu uimită.
– Da, dar noi aveam deja ingredientele pe blatul de pizza, așa că bucătarul a trebuie să le scoată ma-nual.

Și a accentuat ”ma-nual” de parcă mi-ar fi explicat că bucătarul tocmai dezamorsase o bombă și-mi salvase viața și eu, în loc să-i fiu recunoscătoare, făceam nazuri.

Revenind însă la Atelierul de Tarte, nu doar eu am avut experiențe de client service de 5 stele cu ei. Una dintre prietenele mele stabilise cu alte două amice să se vadă într-o seară la Atelierul de Tarte. Între timp, pentru că Atelierul era fully booked, celelalte două făcuseră rezervare în altă parte.

Chestia asta ar trebui să fie ilegală.

Prietena mea nu a văzut, însă, mesajul cum că s-a schimbat locul de întâlnire, așa că s-a înființat la Atelierul de Tarte în seara cu pricina. S-a bucurat că a ajuns prima, dar, șoc și groază, nu exista nicio masă liberă. S-a enervat, mai ales că știa că fusese făcută o rezervare.

Bieții angajați ai Atelierului numai că nu i-au făcut masaj craniosacral în încercarea de a drege busuiocul, deși nu înțelegeau cum s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Cu toate astea, au crezut-o pe cuvânt și și-au cerut scuze peste scuze, i-au arătat registrul cu rezervările, i-au făcut loc la una dintre mese și, când, sătulă să-și aștepte amicele, prietena mea a dat să plece, au insistat să-i pună la pachet 3 dintre tartele lor delicioase.

I can’t even.

Bineînțeles, în scurt timp, prietena mea a descoperit confuzia. Și acum când își amintește episodul respectiv se face roșie ca sfecla de jenă. 😀

Atelierul de Tarte rămâne localul meu bucureștean preferat, atât pentru mâncarea demențial de bună (comandați burgerul fandosit și tarta cu ciocolată și caramel sărat dacă vreți să știți ce gust are Raiul), cât mai ales pentru toate momentele în care au mers above and beyond să-și facă clienții fericiți.

Tarte cu ciocolată și caramel sărat

În plus, dacă îmi spuneți încă un singur local din București unde, la toaletă, pe lângă spray de cameră există cremă de mâini, demachiant, rolă pentru scame și nu unul, ci două fixative de păr (unul pentru strălucire și altul pentru volum), sunt dispusă să-mi revizuiesc clasamentul. Dar mă îndoiesc, sincer, pentru că Atelierul e doar unul. 🙂