Imaginați-vă următorul scenariu: un celebru lanț internațional de restaurante își deschide un local în București. Ați citit numeroase review-uri online despre preparatele lor care zăpăcesc papilele gustative și oferă adevărate epifanii, așa că atunci când primiți o invitație la o degustare, sunteți foarte entuziasmați.

Ziua degustării are drept temă fructele de mare, așa că sunteți anunțați că cele 16 preparate din meniu, de la antreuri, supe, feluri principale, și până la salate și deserturi vor conține fructe de mare. Nu mică vă este surpriza, așadar, când chelnerul, nonșalant, vă aduce salată de boeuf, iahnie de fasole și friptură de rață în sos de portocale. Bine, friptura de rață în sos de portocale a fost chiar un deliciu, dar nu a conținut picior de crustaceu!, vă revoltați voi.

Chelnerul ridică din umeri, nedumerit, și continuă să vă pună în față lasagna, gazpacho, quiche, musaca, friptură de vită sau somon sălbatic în crustă de muștar de Dijon. Când aduce, în sfârșit, paella cu fructe de mare, mâncarea nu are sare și piper, iar cozile de homar umplute cu crab au prea mult usturoi. În final, din 16 feluri de mâncare, doar 2 conțin fructe de mare și îți lasă un gust plăcut. Restul sunt o mare varză à la Cluj.

Ei bine, dacă în scenariul de mai sus înlocuiți restaurantul cu evenimentul TEDxBucharest de ieri, și cele 16 preparate cu cei 16 vorbitori, veți obține o imagine destul de clară a ceea ce s-a întâmplat.

Începând cu prezentatoarea, Delia Panait, mulți dintre cei care au urcat ieri pe scena Auditorium Pallady au avut foarte puține în comun cu the art of speech (sintagmă cheie a evenimentului, printată pe fiecare pagină a agendei TEDx de ieri). De fapt, dacă limba engleză ar fi un ciolan de porc, Delia ar fi un măcelar iscusit. De la „Get up on your feets!“ și până la „I’ll see you here at thirty sharp!“ (pentru ora una fix), MC-ul, care se recomandă drept „professional speaker“ și „MC for corporate events“, a tranșat, a porționat și a afumat gramatica și vocabularul limbii engleze cu o dexteritate de zile mari. Asta când nu era ocupată să creeze atmosferă prin tot felul de imperative de un entuziasm forțat, care ar face furori la grupa pregătitoare sau la un concert de Revelion din Focșani, dar nu într-o sală cu 700 de specialiști în diverse domenii.

Cât despre vorbitori, cei care au avut discursuri interesante și au fost buni comunicatori n-au atins deloc tema evenimentului (Future Spoilers – previziuni specializate pentru diverse domenii), cei care au atins tema și au fost buni comunicatori, n-au avut discursuri interesante, iar cei care au comunicat bine, au atins și tema și au avut discursuri interesante au fost, vorba celebrei zicale cu cei patru Apostololi, doi: Ioana Cozmuță și Rick Falkvinge.

Ioana Cozmuță, Innovative Strategist Lead at NASA, a vorbit despre cum experimentele realizate în condiții de microgravitație (precum cele de la bordul Stației Spațiale Internaționale) vor schimba viitorul medicinii, tehnologiei, și al industriei, în general (deoarece materialele au cu totul alte proprietăți în condiții de microgravitație). Chiar dacă a conținut mulți termeni științifici pe care n-o să reușesc să vi-i reproduc acum (fără să-mi umilesc profesoarele de chimie și fizică din liceu), discursul ei a fost foarte interesant și a reușit nu doar să îmi capteze interesul, dar și să mă facă să-mi pun întrebări la care nu mă gândisem niciodată. Bonus: am aflat că ZEN, parfumul produs în 2007 de Shiseido, este primul parfum realizat din molecule de trandafir extrase în spațiu (și că respectiva esență are 200 de componente noi în condiții de microgravitație față de esența de trandafir de pe Terra).

Cel de-al doilea discurs care a respectat cele trei criterii pomenite mai sus a fost cel al lui Rick Falkvinge, fondator al The Swedish Pirate Party. Acesta a vorbit despre bitcoin, moneda digitală care, spune el, va avea în 20 de ani același efect asupra băncilor pe care l-a avut e-mailul asupra serviciilor poștale. Rick a mai explicat și cum tehnologiile block chain (block chain fiind, din câte am înțeles, un fel de registrul public, virtual, în care sunt înregistrate tranzacțiile cu bitcoin) vor lua locul funcțiilor de bază ale viitoarelor guverne.

Desigur, au mai existat discursuri interesante, inspiraționale sau distractive, dar fără prea mare legătură cu tema. Cel mai bun discurs (apropo de retorică) i-a aparținut lui Theodor Paleologu, care a vorbit despre patologiile puterii, iar Marcus Orlovsky, director al Bryanston Square, a emoționat audiența vorbind despre un atac cerebral pe care l-a avut cu doar 8 săptămâni în urmă și cum a reușit să-și revină într-un timp record.

Vlad Mixich, editor Hotnews, a promis „an innovative way of sharing information about our health“ și a sfârșit prin a oferi o soluție asemănătoare forumurilor pe care discută bolnavii în prezent și prin a împărți în sală o pungă cu calmante. Perry Timms, un specialist în HR, a prezis moartea job-ului clasic („Job is dead, long live work!“) și un viitor în care oamenii vor munci în sisteme liniare, fără ierarhie, dar a avut un discurs destul de redundant.

Alte idei interesante au lansat Ioana Pelehatai și Alex Lungu (de la Copy-Me), care au vorbit despre moartea copyright-ului și un viitor în care toate operele digitale vor putea fi utilizate fără restricții, autorii urmând să fie plătiți prin donații, din simpatie (idee cu care nu sunt de acord, în principiu). M-a pus pe gânduri și o întrebare a artistului digital Alex May. El a vorbit despre picturile rupestre vechi de 40.000 de ani și s-a întrebat, din perspectiva lui de artist dependent de programare, „Is it possible to write code that will still be runnable in 50, 500, 5,000 or more years?” și ce se va întâmpla cu arta digitală care nu poate fi transpusă în noile sisteme.

Interesant a fost faptul că două dintre vorbitoare (Ioana Cozmuță și Antonella Broglia, organizator TEDx Madrid) au menționat bunătatea în discursurile lor. Ioana a vorbit despre bunătate ca trăsătură necesară pentru construirea viitorului (amintindu-mi de ideile lui Tor Norretranders sau de mama Cenușăresei din noul trailer Disney, dacă e să fiu cinstită, dar Tor dă mai bine) în timp ce Antonella a prevăzut un viitor al educației în care empatia va deveni materie obligatorie.

Concluziile mele după 10 ore de discursuri și de networking? TEDxBucharest, nota 10 pentru momentele artistice (Jazzappella și Georgiana Mănăilă au fost minunați iar Sillyconductor a fost cel puțin simpatic), organizare și catering, nota 7 pentru alegerea vorbitorilor și pentru speech-uri (trei dintre ei nici n-au vorbit în engleză, chiar dacă am înțeles că mulți spectatori erau străini) și o mică corigență pentru MC. Aveți noroc că-mi place varza à la Cluj! 🙂