Stiu ca am intarziat cu povestile despre cum a fost in weekend, dar, tot raul spre bine, azi au aparut si pozele de la cele doua evenimente, asa ca acum avem si fundal vizual. 🙂

Sambata am fost, dupa cum am promis, la Tabu Facebook Party, in Cismigiu. Nu stiam la ce sa ma astept asa ca, bineinteles, evenimentul mi-a depasit asteptarile. :))

 Lasand gluma la o parte, petrecerea Tabu a fost o ocazie minunata sa povestesc cu niste oameni foarte faini si sa-i cunosc pe altii al caror fain-ness doar il banuiam. 🙂 Partea simpatica era ca oriunde ma invarteam dadeam de o fata cunoscuta, desi nu ma stiam personal cu posesorul ei. Pe majoritatea celor prezenti ii stiam de pe Twitter si pe cativa din paginile revistei Tabu, unde au fost protagonistii unor povesti frumoase.

Revenind la petrecerea noastra. In clipa in care am aflat ca surpriza pe care ne-au pregatit-o Cristina Bazavan si fetele de la Tabu era o vanatoare a comorilor prin Cismigiu, m-am felicitat calduros ca nu mi-am luat tocurile de 10 cm, cum imi trecuse prin cap initial. 😀

Dupa un scurt discurs al Cristinei

 

si un mini-concert Alexandra si Alec (a caror muzica delicata si relaxanta ne-a dat o stare de spirit foarte faina),

am aflat regulile Treasure Hunt-ului: eram impartiti in 4 echipe, fiecare trebuia sa-si aleaga un admin si 5 voluntari, sa-si gaseasca un nume de pagina (Facebook, care alta :P), moto si interese.

Am avut privilegiul sa fac echipa cu 4 tipe numai una si una: Paula Negrea, Magda Mihaila, Alecs Apostolescu, Olivia Ciubotariu si Cinnamon Anna (pe care, daca n-o cititi inca, you should. E un fel de Meredith Grey, numai ca mult mai stylish, mult mai pretty si muuuuult mai fun…ok, stiti ce, e de fapt chiar opusul lui Meredith Grey :D. Singurele asemanari cu personajul in cauza sunt ca Anna e studenta la medicina si ca-i place cardiologia. Inca n-am intrebat-o ce parere are de McDreamy. 🙂 ). Cum va spuneam, la o asa echipa, atunci cand a trebuit sa ne alegem un nume si cineva a propus “Hot Stuff”, toate ne-am grabit sa aprobam. You can’t fight the obvious. :))

La semnalul trainerului, cu hartile in maini, am pornit prin Cismigiu in cautarea “comorilor” (piese dintr-un puzzle pe care trebuia sa-l realizam cat mai repede). Am fost avertizati ca piesele sunt amestecate si ca va trebui sa le negociem cu celelalte echipe. Care s-au dovedit niste jucatori murdari, pastrandu-si reciproc piesele si apoi refuzand sa le dea la schimb. Ha! V-am parat! 😀

Cavalerii au avut avantajul net al pantalonilor si au plecat calarind armasarii de otel cu spite…

Iar noi, domnitele, am pornit catre comoara la pas. Mai jos, domnita Inozza tocmai a ajuns la “comoara”, de la Cetate, in timp ce domnita Paula vine agale din urma.

To make a long story short, am ajuns toate cu piesele inapoi la Terasa Cismigiu si am inceput asamblarea puzzle-ului (coperta Tabu cu Loredana). Asamblarea asta nu ne-a mers asa cum am fi vrut, dar intr-un final i-am dat de capat. Atata doar ca, intre timp, echipa 2 castigase de vreo patruzeci de minute concursul. :))))

Daca nici echipa noastra nu merita un premiu pentru perseverenta deosebita de care am dat dovada, nu stiu cine ar merita. Si asta in pofida faptului ca un individ (nu dau nume, incepe cu Adrian si se termina cu Ciubotaru :P) ne tot dadea tarcoale si ne “incuraja” intrebandu-ne daca stim cine a fost al doilea om care a calcat pe Luna, ca apoi sa continuie explicand ca istoria nu i-a tinut minte niciodata de cei de pe locul II. Ceea ce-i adevarat, intr-o oarecare masura. Pana la urma, cine naiba a fost al doilea om pe Luna?  :))

Petrecerea Tabu a continuat, asa cum era si normal, cu o sesiune de povesti in fata unui pahar de suc (aveti in prim plan dreapta bobul meu perfect stand la taclale :D).

Sursa foto: Pagina de Facebook Tabu

Ina, Andreea si Casa Raw.z

Duminica, dupa cum v-am povestit, am fost invitata Inei la un curs de nutritie si gatit raw food pe care l-a tinut la Bucuresti (Ina este din Targu-Mures si a venit aici special pentru cititorii blogului ei si alti pasionati ai bucatariei vegane). Cu ocazia asta am cunoscut-o pe Andreea si am intrat in minunata ei Casa Raw.z, dar sa nu anticipam. 🙂

Intalnirea cu Ina mi-a adus doua surprize foarte placute. Prima e ca Ina este, pe cat de mica la stat, pe atat de mare la suflet si zambet.

Dupa ce am aflat ca venea dupa o zi de gatit si o noapte de nesomn, nu-mi venea sa cred cat de amabila si de calda era cu toata lumea. Eu, de exemplu, daca nu-mi fac ratia de somn ma transform intr-un zombie isteric. Deh, nu putem fi toti Ina (cealalta Ina, that is :)) ). La fel de zambitoare, desi la fel de obosita ca si Ina, a fost sora ei, Nelly. Cand am vazut-o cum zambea mandra spre Ina si cum i-a promis la sfarsit sa spele in locul ei mormanul de vase stranse, n-am putut sa nu ma gandesc cu drag la sora mea, Lia. Cred ca si eu si cealalta Ina suntem la fel de norocoase sa le avem alaturi de noi.

A doua surpriza a dupa-amiezii a fost ca mancarea raw nu numai ca nu e fada sau ciudata, dar are un gust la fel de bun ca cea obisnuita! Recunosc ca m-am pregatit sufleteste sa ma intorc de acolo lihnita de foame si mai recunosc ca m-am pregatit sa simulez incantarea fata de gustul preparatelor pentru a nu rani sentimentele bucataresei. 😀 Nu cred ca m-am bucurat vreodata mai mult de faptul ca m-am inselat. :))

Ina ne-a pregatit boluri cu popcorn de conopida, o pizza raw care se topea in gura (si a carei reteta va aparea curand pe blog), o crema de branza cu ardei (daca nu mi-ar fi spus cineva ca aia nu e branza nici n-as fi banuit!) si un pateu din seminte de floarea soarelui care a fost atat de bun, incat am lasat eticheta deoparte si am mai cerut o portie (okay, inca una jumate :D).  La desert am fost serviti cu doua tipuri de tort, dintre care unul a fost faimosul cheescake cu portocale. Sunt unele momente in viata in care daca as muri, as face-o fericita. Momentul in care cheescake-ul ala mi-a atins cerul gurii a fost unul dintre ele.

Sunt convinsa, insa, ca mare parte din starea mea de spirit s-a datorat Casei Raw.z si Andreei. Andreea, ca si Ina, are o pasiune pentru mancarea raw. Numai ca, spre diferenta de Ina care e tacuta si usor timida, Andreea e o adevarata bomba de cuvinte, idei, imagini si planuri frumoase. Va spun sincer ca, dupa 5 minute petrecute cu ea, la fel ca si in cazul Inei, nu poti sa n-o iubesti. Pentru simplitate, pentru frumusete, pentru starea de bine cu care te contamineaza.  Mai jos le puteti vedea pe amandoua, in timpul unei demonstratii culinare, in Casa Raw.z.

Ce este, asadar, Casa Raw.z? Casa Raw.z este o cladire pe strada Elena Cuza numarul 8 (zona Tineretului), care, din exterior, pare o cladire ca oricare alta. Daca intri in curte, o mica tablita te anunta ca esti in fata unui mic magazin, proaspat deschis, de “ierburi si magii”.

Intr-adevar, “magic” e un cuvant potrivit pentru un loc unde pe pereti sunt pictate lalele negre, roz si gri si unde pe rafturi cochete stau insiruite cuminti fructe rare exotice, boabe organice de cacao sau mirodenii cu gust divin, dar si genti, cercei sau brosii handmade. Mai poti gasi in Casa Raw.z un dulap cu ii si rochite de culorile curcubeului, toate handmade, si un frigider plin cu bunatati, printre care torturi, raw macaroons si sosuri si creme raw incredibil de fine si de aromate.Cand Andreea mi-a povestit ca vrea sa deschida in Casa Raw.z un mic restaurant raw si sa faca proiectii de filme in curte, pentru prieteni, (are o curte minunata, cu umbrele de soare generoase si scaune cu pernite moi), am avut o revelatie. Casa Raw.z va fi locul unde vom serba 4 ani de Inozza, in octombrie. 😀 Pana alaltaieri, nici nu exista in plan un astfel de eveniment, but you cannot fight the moonlight and the Raw.z House. :))

O sa va tin la curent cum merg lucrurile cu Casa Raw.z. Nu stiu de ce, dar presimt ca o sa ne intalnim acolo cat de curand. 😀

Sursa foto Casa Raw.z: Facebook.