Știu că nu bănuiați asta despre mine, dar există două sporturi extreme la care, cu toată modestia, nu sunt doar bună, sunt excelentă. De multe ori, simpla menționare a participării mele îi face pe ceilalți sportivi să se retragă din competiție.
Bunăoară, primul sport extrem la care am devenit vice-campioană europeană încă de mică e “Hai să facem pe toată lumea să ne placă”. E un sport pe care îl practic cu o abnegație demnă de invidiat, oricâte vânătăi, entorse sau frânturi mi-ar produce.
Regulamentul e simplu: primești un traseu marcat cu oameni care nu te plac și ți se cere să interacționezi cu fiecare în parte și, cel mai important, să îi determini să te placă. N-ai timp limitat, poți să pierzi oricâte ore, zile, luni sau ani vrei până termini traseul.
Cu cât te străduiești mai mult ca cei care nu te plac să te placă, oricât de evident ar fi că nu te vor plăcea niciodată – cu atât câștigi mai multe puncte. Cu cât îți petreci mai mult timp gândindu-te intens la ce defect sau calitate a ta nu le place, cu atât câștigi mai multe puncte. Cu cât te întrebi mai des dacă ai putea schimba defectul sau calitatea respectivă, astfel încât ei să te placă, cu atât câștigi mai multe puncte.
Câștigătorul e cel care, la final, ajunge să se îndoiască de propria valoare.
Mai practic cu pasiune o specialiate încă neomologată de cei care se ocupa de sporturile extreme, și anume “Agățarea de lucrurile cărora trebuie să le dai drumul”. Mi s-a spus că mă agăț de lucruri la care ar trebui să renunț cu o deosebită grație. Cum n-am vazut nicio înregistrare cu mine în timpul competiției, nu pot decât să accept cu modestie acest compliment.
Și în acest caz regulile sunt foarte simple: ți se dă un om/o situație/ o replică/ o posibilitate/ o imposibilitate și ți se cere să te agăți de ea cât mai mult timp.
Cu cât îți petreci mai mult timp încleștat de respectivul lucru după ce știi că trebuie să renunți și să mergi mai departe, cu atât câștigi mai multe puncte. Cu cât crește numărul celor din jur care îți spun să renunți și tu nu-i asculți, cu atât câștigi mai multe puncte. Cu cât ipostaza în care ești e mai incomodă (dacă e dureroasă e excelent!), cu atât câștigi mai multe puncte.
În pofida punctelor acumulate la final, acest sport nu are câștigatori.
10 Comentarii
Gelu
Ina, in cercurile mele se mai practica o varianta a primului joc, “Hai sa incercam sa facem pe toata lumea sa ne placa”. In principiu inceputul e la fel doar ca in varianta masculina a jocului se puncteaza mai mult daca dupa ce ai facut pe cineva sa te placa te chinui sa o faci sa te urasca mai mult decat o facea inainte. O data ce ai reusit asta se puncteaza dublu orice reusita ulterioara de a face persoana respectiva sa te placa din nou.
Cat despre al doile sport… in universul nostru exista ceva opus numit Aruncarea Gainii. In ce consta? Se petrec cativa ani cautand o gaina cu oua de aur. Dupa ce ai gasit-o te poti inscrie la concurs. Concursul consta in aruncarea gainii cat mai departe si lamentarea ulterioara ca ai pierdut-o. Primesti puncte pentru cat de departe o arunci si pentru impresia artistica (cat de mult te plangi ca ai pierdut gaiana vietii tale )
Ioana, professional Cinderella.
“Agatarea de lucrurile carora trebuie sa le dai drumul”. Aici putem imparti podiumul. Tin sa precizez, insa, ca am avut si momente de impulsivitate in care am aruncat la cos lucruri si oameni care nu imi mai faceau bine. Si n-am regretat dupa 🙂 Recomand, asadar, impulsivitatea ca sport extrem 😉
Catalina
ina,
see u at the olimpics, hun! 😀 va fi o lupta acerba, m-am antrenat 25 de ani pentru sporturile astea!
PS. gelu, u rule. zau. am ras cu lacrimi :))
Zany
detasarea e cea mai buna! 🙂
daca nu te atasezi, nu pui suflet, nu pierzi suflet.. 🙂
Zuzu
Genial!!
Acum ca stiu ca mai sunt si altii campioni la asa ceva, indraznesc si eu sa recunosc ca pe al doilea il practic cu multa gratie si incapatanare! :))
Zuzzz
Ina
Gelu, nu stiu daca realizezi, dar metafora ta cu gaina nu e chiar flatanta pt reprezentantele sexului opus, to say the least. Noroc ca stiu ca ai tu o chestie cu gainile. :)))))
Ioana, ai perfecta dreptate! Impulsivitatea e definitely alt sport extrem.
Catalina, sunt convinsa ca esti buna, dar eu sunt in a league of my own. 😛
Zany, dar nici nu castigi nimic. 😉
Zuzu, join the club! 🙂
Zany
ba castigi. intelepciune si cunoastere zic eu..
oricum, nu poate fi nimeni detasat de tot.
dar macar sa reusesti cu nimicurile..
Anna Pope
Hmm, sa stii ca acum trebuie sa ne duelam pentru medalia de aur deoarece si eu am devenit o adevarata Nadia a ambele sporturi extreme :))
Ina
Anna, exista cineva care sa nu te placa pe tine? :)))))
Anna Pope
Cred ca este si un min anti-Anna fanclub pe aici p’undeva. Noroc ca am reusit sa gasesc un antrenor genial care ma ajuta sa trec cu grija peste ele :))