Când am mers într-o duminică la cosmeticiană să mă machieze pentru nunta unui prieten, nu bănuiam că voi pleca de la ea transformată atât fizic, cât mai ales psihic. Dar așa e Universul, un tip simpatic: îi place să-mi ascundă lecțiile de viață în ședințe de machiaj.

***

– Ce vrei să-ți fac?, m-a întrebat cosmeticiana după ce ne-am salutat.

Era prima dată când ne vedeam. Colega ei, cea care m-a machiat la toate ocaziile importante din ultimii ani și în care am o încredere oarbă, nu lucra în acea duminică.

– Aș vrea un smokey eye, dar discret, cu maro și nude, i-am zis zâmbind.
– Aoleu, nu mai pot! Toată îmi cereți același lucru! Nu vrei să încerci și tu altceva?

M-am gândit, preț de câteva nano-secunde să-i mulțumesc și să plec. Mai erau, însă, 3 ore până nunta prietenului meu, mie îmi apăruseră niște nenorocite de coșuri și n-aveam unde să mai găsesc un make-up artist duminica, la ora aia. Cu gândurile astea roindu-mi în cap, și probabil sub imperiul șocului, am răspuns.

– Ăăă…ba da. Ce îmi recomandați?
– Tot un smokey, dar mai interesant. Hai să ne uităm pe paletă și să-ți alegi o culoare.
– Ok.
– Ce zici de movul ăsta?, m-a întrebat imediat.
– Ăăă…cred că e prea puternic.
– Ai ochii căprui, ți s-ar potrivi foarte bine. Dar, în fine, treaba ta. Ce ai vrea?

I-am arătat un bronz.

– Aoleu, păi n-am zis că încerci și tu ceva mai interesant? Tot culori plictisitoare?

În următorul minut am luat, efectiv, paleta la rând (verde oliv – ”Mda. O să ieși cam ștearsă.”, kaki – ”Și-ăsta e cam banal. De ce nu vrei ceva mai curajos?”). Și tot așa, la fiecare culoare. Am ajuns, la final, la movul pe care mi-l propusese inițial. S-a luminat la față.

– Ei, asta-i altceva! Cu ăsta o să-ți stea super, ai încredere în mine.

În timp ce mă machia, am făcut greșeala s-o rog să mă dea cu tuș.

– A, nu! Eu nu fac așa ceva!
– Ăă…de ce nu?
– Că nu-mi place. Și dacă nu-mi place ceva, nu fac!
– Păi și dacă veneam la dumneavoastră special pentru un cat eye?
– Îți ziceam de la început că nu fac. Eu nu sunt make-up artist, sunt cosmeticiană. Dacă vrei make-up artist, mergi în altă parte și plătește 100 de euro.

Am vrut să-i spun că pe site-ul salonului figura serviciul de make-up (fără precizări de tehnici care nu-i plac ei) și că eu exact pentru asta venisem, dar efectiv m-am blocat.

Câteva minute mai târziu mi-a dat o oglindă, să văd o variantă intermediară a machiajului. Din oglindă mă privea clipind uimită Kim Kardashian, cu pomeții conturați puternic cu bronzer și ochii de un violet nebun.

– Ce zici?
– Sincer…nu-mi prea place.
– Ce nu-ți place?!
– Nu e stilul meu. Eu prefer un look mai natural.
– Păi dacă voiai natural, nu veneai la salon. Mergi la o nuntă, acolo o să fie lumini puternice, cu orice altceva o să arăți ștearsă. Hai că mai șterg puțin. Până la final o să-ți placă, îți garantez.

În pofida faptului că a promis că mai ”sterge puțin” a continuat să întindă pensula în mov și să-mi tapoteze pleoapele. Tot la fel a ”șters” și din bronzer. Când a terminat și m-am dus să mă privesc în oglindă, mi-am reținut un strigăt. Părea că mă duceam la Convenția Internațională a Prostituatelor cu Stil. Diferența dintre această Convenție și cea a Prostituatelor fără Stil era faptul că nu eram dată și cu sclipici.

– Deci?, m-a întrebat zâmbind mulțumită.
– Îmi pare rău, dar tot nu-mi place.

Fața i s-a strâns într-un rictus.

– Nu ești obișnuită, de-aia nu-ți place! Dar așa trebuie să arate un machiaj de seară!

”Nu!”, am vrut să-i spun, ”un machiaj de seară nu trebuie să arate nicicum. Și în niciun caz ca și cum aș avea sutienul plin de bancnote de 5 lei!”. În realitate, i-am spus doar că nu mă recunoșteam în oglindă.

Mi-a zis că plata se face la recepție, apoi a părut că așteaptă ceva. Mărturisesc că, în general, mi-e rușine să nu las bacșiș, indiferent dacă persoana respectivă îl merită sau nu. Dar acum rezultatul era catastrofal. Era suficient că nu mă recunoșteam în oglindă și că plăteam pentru asta. S-o mai și recompensez era prea mult.

I-am urat bună ziua, și mi-a răspuns cu un zâmbet acru. Faptul că nu-i lăsase bacșiș era singurul lucru de care eram mândră după acea întâlnire. Ajunsă acasă, am refăcut machiajul pentru care tocmai plătisem. Acum păream doar sora mai toantă, de la țară, a unei prostituate cu stil.

Luni, la birou, i-am povestit întâmplarea fostei mele colege, Andreea, care e psiholog. Mi-era foarte clar că am o problemă cu asertivitatea (sau cu lipsa ei, mai degrabă), dar nu știam cum s-o rezolv.

În cazul în care termenul ”asertivitate” nu vă este foarte clar, o să vă explic pe scurt despre ce este vorba, pentru că teoria o știu, dar, vorba zicalei, practica mă omoară.

Există 4 tipuri de comportament sau moduri de comunicare. Agresivitatea (I win- You lose), pasivitatea (I lose – You win), pasiv-agresivitatea (I lose – You lose) și asertivitatea (I win – You win). Pe scurt, persoanele agresive se respectă doar pe ele și nu au respect pentru celălalt, cele pasive îl respectă doar pe celălalt și nu pe ele însele, cele pasiv-agresive nu se respectă nici pe ele, nici pe celălalt, iar cele asertive se respectă și pe ele și pe celălalt.

Iată ce am învățat că trebuie să fac pentru a deveni mai asertivă și a nu mai trăi situații ca cea de sus.

Cum să devii mai asertiv/ă:

1. Respectă-te și respectă-ți drepturile (înțelege că drepturile, gândurile, sentimentele, nevoile și dorințele tale sunt la fel de importante ca ale altora și crede că meriți să fii tratat/ă cu respect și demnitate în orice situație).

2. Folosește tehnicile verbale ale comunicării asertive (voce fermă, dar relaxată, fără ezitări, fără să ridici tonul, dialog cooperant și constructiv, în care cauți soluții și ceri părerile celorlalți)

3. Folosește tehnicile non-verbale ale comunicării asertive (contact vizual direct, postură dreaptă și deschisă, gesturi relaxate, zâmbește când ești mulțumit/ă, fii încruntat dacă ești supărat/ă – dacă nu îți arăți deschis emoțiile riști să le interiorizezi și să fii pasiv-agresiv/ă)

4. Evită comunicare agresivă (la nivel verbal evită sarcasmul, învinovățirea altora, țipetele, amenințările sau jignirile. La nivel non-verbal evită invadarea spațiului personal, brațele încrucișate, pumnii strânși, privitul celorlalți de sus)

5. Evită comunicarea pasivă (la nivel verbal evită ezitarea, auto-jignirile, auto-ironia sau tăcerea. La nivel non-verbal evită privitul în pământ, brațele încrucișate, postura pleoștită sau acoperirea gurii cu mâna)

6. Învață să spui ”Nu” (cunoaște-ți limitele și ce îți dă impresia că alții profită de tine; acceptă că nu poți să le faci pe toate sau să fii pe placul tuturor; sugerează alternative pentru soluții win-win)

7. Folosește persoana I pentru a-ți manifesta nevoile/dorințele (eu vreau, eu am nevoie, eu cred)

8. Înlocuiește verbele (”nu vreau” în loc de ”nu pot”; ”vreau” în loc de ”am nevoie”, ”aleg să” în loc de ”trebuie să” etc)

9. Acceptă complimentele și criticile deschis (nu-i pedepsi pe cei care îți fac complimente cu autocritică; în caz de critică, fii pregătit/ă să spui de ce nu ești de acord, dar nu deveni defensiv/ă sau nervos/ă)

10. Exprimă gândurile și emoțiile negative într-o manieră pozitivă (permite-ți să fii nervos/ă, fără a fi nerespectuos/ă; spune ce gândești, dar cu grijă față de sentimentele celorlalți, controlează-ți emoțiile; apără-ți drepturile și confruntă-i cu calm pe care care le încalcă)