Era frig, era noapte, si eu asteptam in fata florariei ca femeia cu sort sa-si faca timp de mine. Barbatul din dreapta mea isi alesese un buchet imens de crizanteme galbene si astepta si el.

L-am intrebat cat costa un fir. 60.000, mi-a raspuns. A simtit nevoie sa mai spuna ceva. In fond, afara era noapte si frig. “Dumneavoastra ar trebui sa vi se aduca flori, nu sa le cumparati!”

Am zambit. “Sunt pentru mama.” i-am explicat. “A, asa inteleg!”. A venit randul lui si, dupa ce a platit buchetul de crizanteme galbene, a ales un trandafir alb, cu tija foarte lunga. M-am gandit ca asocierea de flori era bizara. Dar florile sunt frumoase oricum. A rupt rabdator spinii, unul cate unul. Mi se pare un gest frumos, asta.

“Pentru dumneavoastra! Sa aveti o seara cat mai placuta!”. Si mi-a intins trandafirul zambind.

Afara era noapte si frig, iar eu eram putin trista. Am luat trandafirul, am fortat un zambet si l-am urmarit pana ce a disparut cu crizantemele lui galbene cu tot. Si n-am vrut, dar, fir-ar sa fie, mi-au dat lacrimile.