Nu vi se intampla ca atunci cand vi se rupe sufletul de dor, sa nu puteti face nimic?
Nu vi se intampla ca atunci cand vreti sa ascultati o voce familiara, sa nu mai aveti credit?
Nu vi se intampla ca atunci ca nu va mai pasa de cum aratati sa vi se spuna ca ati slabit si aratati bestial si asta sa nu mai insemne nimic?
Nu vi se intampla ca atunci cand toti din jurul vostru par sa se indragosteasca, voi sa mancati cas cu rosii, singuri, la voi in pat?
Nu vi se intampla sa deschideti reviste numai la pagina de “cum sa te regasesti”?
Nu vi se intampla ca toti indragostitii lumii sa se sarute si sa se tina de mana numai in jurul vostru?
Nu vi se intampla sa va rastoarne iepurasul vaza cu flori in asternut si sa dormiti pe jos, langa cusca lui?
Nu vi se intampla sa nu puteti adormi serile, numarand greseli si vorbe si nevorbe?
Nu vi se intampla sa va uitati portofelul acasa, in ziua unui interviu important si sa va intoarceti cateva statii pe jos?
Nu vi se intampla ca iaurtul si rodiile si prazul si creme-broule-ul sa aiba acelasi gust?
Nu vi se intampla sa va opriti in loc si toata lumea sa treaca pe langa voi?
Nu vi se intampla sa faceti orice, numai sa nu aveti timp sa va ganditi?
Nu?
Aha. Si mie…
13 Comentarii
Anonymous
nimic nu e doar intamplator, toate au un rost . ca sa recunosti dulceata vietii, trebuie sa-i cunosti si amaraciunea . n-avea grija, toate trec !
Inozza
stii cum e, cand ai 40 de grade febra, stai in pat cu capul ca un bolovan, gatul care te doare cand bei ceai, si ametesti daca te intorci sa vezi cine a intrat pe usa, stii ca n-o sa mori din asta. si toti te consoleaza si iti spun ca trece. dar tu n-ai cum sa ignori, pur si simplu, durerea.
asa ca da, stiu ca o sa treaca, dar pana atunci, vreau un calmant, fir-ar!
ps: multumesc pentru vorbele frumoase!
Anonymous
lasa durerea sa treaca prin tine, mergi cu ea ca surferii cu valurile, de evitat oricum nu mai poti sa o eviti . nimic din ce ai acum in jur nu o sa-ti fie calmant, din pacate … toti stim cum e sa te doara sufletul pana nu mai ai aer in plamani, si nici sange in creier, ci doar foc . din pacate, repet, nimic nu-ti alina astfel de dureri . nici macar simpatia unei necunoscute, castigata intr-un an de blog.
curaj, tanara erasmusa !
Licuriciu
Luand in considerare faptul ca acum sunt dominat de o lene incredibila, o sa iti raspund mot-a-mot la fiecare intrebare:
1- hell ya.
2- am abonament, deci nu.
3- i’m a guy, so…. no.
4- been there, done that.
5- nu imi cumpar decat un ziar saptamanal, deci nu.
6- da
7- nu, pentru ca nu am iepuras.
8- sometimes. few times.
9- never
10- da
11- da
12- da.
Iarta-mi starea de vegetatie, dar nu esti prima si nici ultima care trece prin ceea ce treci. Diferenta e ca fiecare simte momentele astea in felul sau.
Inozza
anonymous,
nu e un an de blog inca 😉
in rest, multumesc pentru incurajari si pentru intelegere. se pare ca in ultima vreme imi gasesc linistea in necunoscuti.
licuriciu,
you’re one funny guy! si eu care credeam ca sunt retorica :))
MariaMirabela
Ii povestesc unui prieten ce blog fain (al tau :P) citesc in fiecare zi. Ma intreaba: dar i-ai spus asta? Eu? Noo, eu sunt doar un spectator al blogului. Foarte rau, spune-i-o, i-ar placea s-o auda…Hmmm, crezi? Poate!
Asa ca vin frumos pe blogul tau cu gandul de a-ti spune, in sfarsit, cat de mult imi place ce citesc la tine..Si atunci descopar postul tau trist, trist.. Am amanat comentariul..El vine acum, dupa ce am citit Nu vi se intampla?…
Si raspund: ba, bine ca nu! Bine, cu cateva exceptii, gen credit si iepurashi, dar in rest, cam la fel! 🙂 Concluzia este: nu se moare din asta! Iti tin pumnii si sper sa nu ajungi sa ne spui cum ai dormit in cusca iepurashului! 🙂
Inozza
mariamirabela,
multumesc din suflet! I’m taking baby steps, dar incep sa ma refac. ba chiar am impresia ca ma schimb in bine 🙂 oricum, ma bucur ca mi-ai scris. it means a lot to me. sa stii ca prietenul tau e un mare intelept 🙂
si, pentru binele si confortul iepurasului, sper sa nu impartim niciodata cusca lui. Promit sa postez chiar azi niste poze cu el in cusca, ca sa vezi ce inghesuiala ar fi cu noi amandoi acolo! 🙂
Inozza
tot pentru mariamirabela 🙂
stii, cand citesc un comentariu asa dragut ca al tau, in care mi se spune ca cineva citeste cu placere ceea ce scriu eu, incepe sa-mi fie jena ca scriu posturi negativiste si triste. simt cumva ca ii tradez pe cei care, avand si ei problemele lor, citesc un blog ca sa se relaxeze, nu sa se incarce cu problemele mele. asa ca o sa-mi dau toata silinta sa limitez la minim posturile de inima albastra 🙂
MariaMirabela
Ina,
Eiii, asha sunt eu, o dragutza! 🙂
Fiecare are problemele lui, ce-i drept (mai ales daca ai decis ca in loc de orice inseamna stire sa citesti numai blog-uri, zic eu 🙂 ), dar ceea ce face o persoana sunt atat lucrurile bune, cat si lucrurile rele ce i s-au intamplat!
Voiam numai sa-ti arat cum se intampla uneori lucrurile, cum se intampla uneori sa le amanam pana cand este deja prea tarziu.
Citesc blogul tau de cand l-ai inceput in Polonia, ma decid sa-ti spun cat de mult imi place cum scrii si cum, avind eu o banuiala ca avem cam acelashi traseu spre serviciu pandesc tipele din autobuz incercind sa-mi dau seama care ai fi tu 🙂 si cand sa scriu imi dau seama ca-mi lipsesc cuvintele care sa exprime ce simt si ca sunt alaturi de tine!
Anyway, eu te sustin, dar pana la faza cu ciocolata. Hai sa gasim ceva mai sanatos, vrei? 🙂
MariaMirabela (si ea astazi plangind ca ceasul rau si negrul pisic i-au stricat o bucurie pe care o anticipeaza de pe 15 martie, anul curent)
MariaMirabela
si tot pe Ina 🙂
cum este faza aia cu “oricum, ma bucur ca..”?
Nu-i la fel ca “te iubesc, dar…”
Eu asha stiam.. 😛
Te necajesc doar! 🙂
Inozza
“oricum, ma bucur ca” e un fel de “enough about me, let’s talk about you”, scout’s honour 🙂
Smilla
Se intampla, cum sa nu. Iar cand trece, oricum ar trece, nu mai esti aceeasi persoana. Hugz for you si sa-ti fie bine! >:d
Inozza
smilla,
multumesc foarte mult! copacel-copaecel, ma fac bine. >:d