Există un cod al bunelor maniere pentru interacțiunile umane, de ce nu ar exista și unul pentru interacțiunile om-câine? După 10 ani de contacte exasperante cu trecători curioși, fricoși sau chiar duioși, vin cu câteva propuneri de dog etiquette. 🙂
Am un chihuahua, pe Lily (despre care puteți citi aici), de aproape 10 ani și jumătate. În tot acest timp, am interacționat cu mii de oameni, care, inevitabil, au atins-o, au glumit pe seama ei sau au drăgălit-o (deh, dezavantajele de a avea 3 kilograme și ochii bulbucați). Din fericire, Lily e un câine cuminte, așa că n-au existat episoade violente.
Mi-aș dori ca persoanele care nu au câini să citească recomandările de mai jos și să se gândească de două ori înainte să trateze un câine ca pe un obiect.
Nu atingeți câinele fără să întrebați
Nu ați pune mâna pe pantofii, fusta sau geanta unei străine doar pentru că arată ”drăguț”, de ce ați face acest lucru cu o ființă vie? Chiar dacă primiți ”binecuvântarea” stăpânului, dar vedeți că animalul se ferește disperat de atingere, nu vă transformați într-un Harvey Weinstein al patrupedelor și nu insistați.
Nu-i strigați numele repetitiv
Nu înțeleg nevoia oamenilor de a întreba cum se numește un animal pe care îl văd pentru prima și singura dată în viață, dar le-o satisfac, din curtoazie. Mai mult decât atât, nu-i înțeleg pe cei care întreabă cum îl cheamă pe cățel, ca apoi să strige respectivul nume de 10-20 de ori. E stresant pentru câine, care nu înțelege ce vreți de la el/ea și e enervant pentru stăpân, care trebuie să vă zâmbească forțat și să se abțină să vă spună ce exasperant e.
Nu-i puneți întrebări câinelui
Vi se pare o recomandare ilară? Ei bine, mie mi se întâmplă aproape zilnic s-o plimb pe Lily și să se găsească câte un trecător care să întrebe (câinele, nu pe mine!): ”Câți ani ai?”, ”Unde ai fost?” sau ”Ce face fetița?”. Urmează vreo 5 secunde de tăcere jenată, după care răspund, cu jumătate de gură, în locul câinelui: ”10 ani”, ”La plimbare, în parc”, ”Bine, mulțumim”. Oameni buni, v-ați uitat la prea multe reluări de la Dr. Doolittle. Și, dacă de fapt nu vă așteptați ca animalul să vă răspundă, de ce nu-mi adresați mie direct întrebarea?
Nu oferiți mâncare câinelui
Există câini care au alergii, există câini care țin diverse regimuri alimentare pentru diferite afecțiuni și mai sunt câini care ar mânca orice, inclusiv alimente toxice pentru ei (ciocolată, avocado, struguri, ceapă etc.). Chiar dacă blănosul se uită la voi cu cea mai miloagă privire de pe Pământ, nu-i întindeți nimic de mâncare fără să consultați stăpânul.
Nu faceți remarci privind aspectul lui
Multă lume care se oprește pe stradă, să ne salute, îmi aruncă, nitam-nisam: ”E cam grăsuță, nu?”, ”E bătrânioară!” sau, preferata mea, ”E cam mărișoară pentru un chihuahua”. Nu știu care e reacția scontată cu aceste observații, dar vă pot spune care e senzația mea: iritare. Cum ar fi să mă opresc și eu pe lângă copiii sau nepoții lor și să întreb ”E cam grăsun pentru vârsta lui, nu?”, ”E cam corpolent pentru căruciorul ăla!” sau ”S-a cam lățit asta mică, nu?”. Știu că această comparație vă poate părea deplasată dacă nu aveți animale de companie, dar concluzia e aceeași: nimeni nu vrea să-i fie puiul insultat. 🙂
3 Comentarii
Anca
“Ia uite si la asta, zici ca-i sobolan hahaha” – cand era Sparky mic.
Acum – privire socata, catre caine (Sparky sau Alma), apoi catre mine, si iar catre caine: “Vai, dar ce s-a ingrasat. Ma tot uit la el/ea si nu-mi vine sa cred. E ca un tub, parca nu mai are talie deloc.”
“Da’ ce are de-i asa sperioasa?” (despre Alma)
“Pfoai, ce mers ciudat are! Uite cum tine picioarele din spate!” (despre Sparky)
“Cinci ani are? Am zis eu ca e batrana.” (despre Alma)
Inteleg perfect 🙂
“S-a cam latit asta mica, nu?” – genial
Andreea U.
Pisoiul meu de 4 ani e foarte inalt si are aproape 8 kg jumatate (atipic pentru un maidanez) si desi nu il plimb pe strada, ma trezesc constant cu comentarii pe seama dimensiunii sau greutatii sale de la cunostiinte/ prieteni/ vecini. Avand in vedere ca il am de atata timp si de 3 ani arata la fel, e obositor sa auzi acelasi lucru asa ca inteleg ceea ce zici.
“”E cam grăsuță, nu?”, ”E bătrânioară!” sau, preferata mea, ”E cam mărișoară pentru un chihuahua”” – Asta e similar cu parintii care rad de copiii grasi ai altora dar ai lor alearga gafaind cu burta tremurand si cu ciocolata la gura. E pur si simplu urat sa faci asta!
Oamenii care nu au animale de companie nu o sa-si dea seama niciodata de lucrurile astea iar cei care au doar copii vor exclama cu sila “nu poti compara un animal cu un copil” but well… pana voi avea copii, acesta este copilul meu si vreau sa fie tratat ca atare 🙂
Diana Cosmin
”S-a cam lățit asta mică!”. I laughed so hard.
Super articol, m-am regăsit în el.
Susțin 200% ce spui și plusez, ca la pocher, cu următoarea situație: „Băbuță cu pechinez pe trecerea de pietoni, luna aprilie. Pechinezul în fâș cu glugă, Charlie al meu… nud. Băbuța mă mustră: În halul ăsta de dezbrăcat îl duceți pe vremea asta? O să răcească”.
#TakeTHAT!