Dacă nu cumva ați vizitat Stația Spațială Internațională în ultimele zile, cu siguranță știți că pe 19 mai a avut loc nunta dintre Prințul Harry al Marii Britanii și actrița americană Meghan Markle.

Evenimentul a fost o gură de aer proaspăt nu doar pentru monarhia britanică, ci și pentru trendurile nupțiale de pretutindeni. Mi-ar plăcea să adoptăm și noi, românii, câteva dintre tendințele acestui eveniment modern, rafinat și personalizat până în cele mai mici detalii.

Ceremonie personalizată

Prințul Harry nu este doar de religie anglicană, este nepotul Reginei Elisabeta a II-a, capul Bisericii Anglicane. Ar fi fost firesc, așadar, ca ceremonia religioasă să fie una clasică, tradițională. Dacă ați urmărit nunta în direct, ca mine, știți că respectiva ceremonie a fost, în schimb, una modernă, multicultrală și că a transmis un puternic mesaj despre toleranță și egalitate.

Pe lângă Arhiepiscopul de Canterbury, la ceremonie au oficiat pastorul de culoare Michael Curry (al cărui discurs înflăcărat a amuzat oaspeții britanici), un cor gospel, un arhiepiscop ortodox, o femeie de culoare preot și sora Prințesei Diana, care a citit o poezie. De asemenea, Harry și Meghan s-au ținut de mână pe durata slujbei, un lucru nemaiîntâlnit la o ceremonie de nuntă regală.

Nu spun să invitați un cor gospel sau o femeie preot la nuntă (decât dacă vreți asta), spun doar să faceți în așa fel încât respectiva ceremonie să vă reprezinte pe amândoi, nu să fie doar un ritual plictisitor, al cărui sens nu-l înțelegeți (decât dacă vreți un ritual plictisitor, al cărui sens nu-l înțelegeți).

Dacă, de exemplu, aveți o religie diferită față de partenerul vostru, nu aveți nicio afinitate religioasă sau vreți ceva complet personalizat, puteți apela la un serviciu pe care l-am descoperit anul trecut, Ceremonii Umaniste.

Cei de la Ceremonii Umaniste spun că sunt primii din România care organizează ”evenimente personalizate cu caracter simbolic, fără putere juridică, ce împletesc ritualul și sentimentul de comuniune fără implicații de natură religioasă”. Cu alte cuvinte, de la durată, la discurs și la locație, fiecare astfel de ceremonie e personalizată 100% pentru respectivul cuplu.

N-am fost până acum la o nuntă oficiată de ei sau de altcineva cu același profil, dar aș merge cu cea mai mare plăcere. Și nu exclud ca, în viitor, să apelez și eu la serviciile unei astfel de firme. 🙂

Ceremonie umanistă oficiată de Daniel Secară

Machiaj minimalist și coafură relaxată

Machiajul lui Meghan Markle din ziua nunții a fost atât de minimalist și de natural încât îi puteai număra pistruii (serios, uitați-vă cu zoom la poza asta). Sigur, a avut fond de ten, blush, eyeshadow și mascara – dar toate într-o concentrație minimă, care i-au sporit frumusețea naturală, nu i-au exagerat-o. Ar fi putut merge așa machiată și la piață, și la operă, și la o întâlnire de afaceri.

Asta într-o lume în care giganții de beauty profită de pe urma nesiguranței femeilor și câștigă miliarde de de dolari din truse de contouring și highlighting, și în care la TLC există o emisiune numită ”Unveiled”, unde miresele își fac operații estetice cu câteva săptămâni înainte de nuntă.

Am văzut un episod din ”Unveiled” în care viitoarea mireasă și-a făcut transfer de grăsime sub ochi, operație de mărire de sâni, injecții cu botox, tratamente cu laser și, colac peste pupăză, o operație de micșorare a frunții. Cu 2-3 săptămâni înainte de nuntă arăta ca mireasa lui Frankenstein, cu o dungă de cusături deasupra sprâncenelor, și plângea de sărea cămașa de pe ea, deși viitorul ei soț i-a spus de la bun început că e frumoasă și că n-ar schimba nimic la ea.

Și am fost la nunți la care, dacă n-aș fi știut ce culoare de rochie poartă mireasa, n-aș fie recunoscut-o sub tonele de fond de ten, blush, bronzer, highlighter, eyeshadow și sub mănunchiul de gene false. Nu degeaba saloanele de cosmetică percep tarife speciale pentru machiajul mireselor – probabil folosesc tehnici și instrumente pe care le folosesc și cei care fac machiaje de filme cu extratereștrii.

M-a luat valul și am uitat ce vreau să spun: sper din toată inima ca machiajul lui Meghan Markle, minimalist, discret, natural, superb, să devină un trend în machiajul nupțial și la noi. Știu că viitoarele mirese vor trebui să ducă muncă de convingere cu make-up artiștii sau chiar să mintă că nu sunt mirese (în disperare de cauză), dar cred că rezultatul final va merita efortul. Hei, mirele are dreptul să recunoască mireasa și fără un act de identitate asupra ei.

Același lucru e valabil și pentru coafura lui Meghan – un coc simplu, lejer, aproape răvășit. O reprezintă și ar fi putut merge astfel coafată la orice eveniment monden (cum a și făcut-o, de altfel, în trecut). Lăsați, vă rog, sărmăluțele unde e locul lor – în farfurie, alături de mămăliguță și de smântână.

Simbioză, nu tematică

Harry și Meghan au vrut ca nunta să reprezinte personalitățile, moștenirea culturală și identitatea amândurora (nu, n-am vorbit cu ei și nici nu citesc gânduri, dar acest lucru a fost evident până în cele mai mici detalii).

Ceremonia religioasă e cel mai bun exemplu în acest sens, având în vedere că Meghan se convertise deja la religia anglicană și cei doi ar fi putut opta, așadar, pentru o ceremonie tradițională britanică.

Dar simbioza celor doi nu s-a limitat doar la lucrurile mari, evidente. Până și invitațiile de nuntă au fost realizate în același spirit, al uniunii simbiotice dintre două entități distincte: au fost scrise cu cerneală americană și imprimate pe cartoline britanice.

Văd la noi, tot mai des (adică în 9 cazuri din 10) nunți tematice. Sigur, sunt distractive, asigură un decor simpatic și hei, cui îi pasă că nu amândoi mirii iubesc muntele, păsările flamingo sau călătoriile?

Dacă tema aleasă chiar îi reprezintă pe amândoi, merg cu dragă inimă la o nuntă Harry Potter sau la una subacvatică. Dacă tema nunții a fost însă sugerată de wedding planner pentru că e populară sau a fost copiată de pe Instagram, aș prefera ca cei doi să aleagă în locul ei niște elemente simbolice pentru ambii, pe care să le reunească într-un tot unitar.

Invitațiile la nunta regală 2018. Sursă foto

Tradiții noi

Știți din filmele americane că la recepția unei nunți țin discursuri următoarele persoane: tatăl miresei, mirele și cavalerul de onoare/ domnișoara de onoare. Știți cine a ținut speech-uri la recepția nunții regale de la Frogmore House? Mirele și…mireasa. 🙂 Am mai văzut asta o singură dată: în episodul pilot din The Marvelous Mrs Maisel (pe care, din nou, n-am suficiente cuvinte de laudă să vi-l recomand).

Nu zic că toate miresele ar trebui să țină toast-uri la nunta lor, mai ales dacă sunt îngrozite de vorbitul în public. Zic doar că fiecare cuplu ar putea alege să încalce tradițiile vechi, care nu îi reprezintă, și să-și creeze propriile lor tradiții.

Donații caritabile în loc de cadouri/bani

Cu ocazia nunții lor, Harry și Meghan le-au cerut invitaților ca, în locul tradiționalelor cadouri, să doneze o sumă de bani uneia dintre cele 7 asociații umanitare pe care le-au ales împreună (găsiți lista aici).

Cu riscul să urmeze o ploaie de roșii asupra mea, obiceiul balcanic/est-european al plicului cu bani la nunți mi se pare învechit și de prost gust. Într-adevăr, pe vremea când a luat naștere, cu multe decenii în urmă, tinerii români nu aveau banii necesari să-și mobileze/utileze casa, așa că apropiații puneau mână de la mână și îi ajutau cu bani pentru frigider/aragaz/mașină de spălat, totul sub pretextul unei petreceri.

Între timp, lucrurile s-au schimbat, societatea a evoluat, oamenii au deja propriile mașini de spălat/aragaze/frigidere (înainte să-și unească destinele), dar plicul de bani a rămas neclintit în ritualul nunții.

În loc să organizezi o petrecere pe care ți-o permiți, la care să inviți doar oamenii pe care îi iubești, organizezi o festivitate costisitoare, la care inviți toată lista telefonică și pe care o poți plăti doar din banii participanților. Am fost, în România, la o singură nuntă fără ”dar”, în care nimeni nu s-a căutat la plecare, jenat, de bani prin buzunare. A fost nunta prietenei mele cele mai bune, Alexandra. Întâmplător sau nu, a fost și cea mai frumoasă nuntă la care am fost vreodată.

Înțeleg că nu putem sări direct de la plicuri cu bani la donații caritabile în peisajul nupțial mioritic, dar mi-ar plăcea măcar să ajungem la obiceiul civilizat și occidental al cadourilor. Și apoi, poate într-o bună zi, și la cel al donațiilor. Avem deja zile de naștere donate unor cauze caritabile, de ce n-am putea avea și nunți?

Flori donate după nuntă

De multe ori m-am gândit la munții de mâncare care se aruncă după o nuntă (în fond, câtă mâncare poate consuma cineva după ora 10 seara?), dar niciodată nu mi-am pus problema florilor și a aranjamentelor florale.

Harry și Meghan se pare că s-au gândit și la acest detaliu, pentru că au donat, sub formă de 50 de buchete, aranjamentele florale care au împodobit capela St. George unui hospice londonez. Vă imaginați ce surpriză frumoasă le-au făcut pacienților? Una dintre bătrânicile care a primit un astfel de buchet de flori a fost, printr-o coincidență fantastică, una dintre croitoresele care au cusut broderia de pe rochia de mireasă a reginei Elisabeta a II-a, bunica lui Harry.

Buchetul lui Meghan (pentru care Harry a cules, cu mâna lui, câteva flori din grădina palatului Kensington), a avut parte de un tratament special: a fost depus, conform tradiției regale, la mormântul soldatului necunoscut.

Mi se pare foarte frumos că cei doi miri s-au gândit să facă un astfel de gest și nu cred că e greu de imitat. Ok, dacă sunteți sentimentali, puteți păstra buchetul miresei, dar buchetele nașei, domnișoarelor de onoare și aranjamentele florale din restaurant pot fi dăruite, cu siguranță, a doua zi unui spital/centru paliativ.

***

Poza principală a fost realizată de Cristian Șuțu, care a fost la Windsor în ziua nunții regale și căruia vreau să-i mulțumesc, cu această ocazie, pentru amabilitate. 🙂