Azi dimineata, la 11, imi suna telefonul.

– Alo, buna ziua! imi spune o voce familiara de barbat.
– Buna ziua!
– Patapievici sunt. As vrea sa vorbesc cu Erwin Kessler.

Am facut o pauza lunga. Din motive destul de evidente, neuronii mei nu reuseau sa faca sinapse satisfacatoare. Intr-un final, am raspuns:

– Buna ziua, domnule Patapievici. Din pacate, acesta nu este numarul domnului Kessler.
– Nu este? A, imi cer scuze pentru deranj. O zi buna!
– Multumesc, si dumneavoastre la fel!

Pentru ca vocea semana izbitor cu cea a domnului Patapievici, am salvat numarul. Nu se stie niciodata cand mai suna sa ceara cu Liiceanu. 😀