Pentru aceia dintre voi care au deschis blogul mai tarziu, domnul Patapievici m-a sunat acum cateva luni, din greseala. De atunci a mai facut-o de vreo 3-4 ori, ultima data fiind aseara. 🙂
Eram la metrou cand imi aud telefonul sunand, il scot din geanta si vad palpaind pe ecran “Patapievici”. Zambesc si raspund.
– Alo?
– Alo? Buna seara! Horia sunt! As dori cu Erwin, daca se poate.
– Buna seara, domnule Patapievici. Acesta nu e numarul domnului Kessler. Nu stiu daca mai tineti minte, dar m-ati mai sunat de cateva ori in ultimele luni, cerand tot cu dumnealui, si eu v-am spus de fiecare data ca e greseala.
– Vaaaaaai, va rog frumos sa ma scuzati pentru deranj!
– Va dati seama ca nu e niciun deranj! De cate ori ma sunati accidental, imi luminati ziua.
– Nu inteleg cum este posibil asa ceva, pentru ca… sa va explic…
– Stiu, stati linistit, mi-ati mai explicat cu alta ocazie. Va suna domnul Kessler si cand il sunati inapoi, pe fix acelasi numar de pe care ati fost sunat, dati de mine. Cred ca e un semn ca trebuie sa ne intalnim.
– Probabil ca da! a raspus si a ras scurt.
Desi la final m-a asigurat ca n-o sa ma mai deranjeze, eu sper totusi s-o mai faca. 😀
4 Comentarii
Madelin
Trebuie sa-i iei neaparat un interviu pentru blogosfera! 🙂
Daca ajung sa-l conosc si pe dl. Patapievici pornind de la blogul tau, e un semn ca trebuie sa o punem de un cenaclu literaro-neserioso-jucaus.
Io chiar sunt curioasa: oare ce-or face oamenii seriosi cand sunt neseriosi? Iata un subect de editorial, hihi.
Chris
Misterele telefoniei celulare :))) Si vezi, la inceput te-ai fastacit si te-a luat prin surpindere, acu’ deja il inviti in oras 🙂 Ce inseamna obisnuinta!
Andreea
pwhawhawhawhwhawha~!
Anonymous
Sper ca Patapievici se cauta din cand in cand pe Google – ar fi priceless sa dea de postul asta 😀