Maine seara este petrecerea de lansare a Tabu de octombrie (editie speciala dedicata cinematografiei) la Ordinary People, iar eu am doua motive sa fiu bucuroasa.

Primul este ca am reusit sa incropesc o tinuta  la care nu poti sa-ti dai seama daca e fashionable sau totally wrong, ceea ce este, pana la urma, o realizare deloc neglijabila, avand in vedere invitatii evenimentului si faptul ca are loc intr-un atelier de moda. 🙂

Al doilea motiv de bucurie e ca o sa-mi intalnesc o veche pasiune din liceu, pe actrita Ana Ularu, care, alaturi de Crina Semciuc si Ioana Blaj, este pe coperta Tabu de octombrie (una din cele mai sexy coperte ever, dupa parerea mea). Pe Ana am intalnit-o prin 2004, la un festival de teatru in limba engleza din Timisoara, unde eu participam cu trupa de teatru a liceului, iar ea facea parte din juriu, alaturi de Florin Piersic Jr.

Ma rog, termenul “intalnit” este inexact. “Urmarit-cu-o-abnegatie-de-care-Patrick-Bateman-ar-fi-mandru” ar fi mai aproape de adevar. Dupa ce am participat la un workshop de teatru tinut de ea, am ramas cu convingerea ca nu este doar o femeie frumoasa (una dintre cele mai frumoase actrite din noua generatie, daca nu cea mai frumoasa), ci si extrem de talentata. Asa ca, in calitatea mea de actrita aspiranta, am stalkuit-o din umbra pe toata perioada festivalului si intr-o zi, luandu-mi inima in dinti, m-am dus la ea si am intrebat-o daca ar vrea sa ne fotografiem impreuna. Va dati seama ca biata fata a fost putin socata (acum este destul de cunoscuta publicului cinefil, la vremea respectiva era abia la inceput), dar a fost super amabila si ne-am pozat impreuna.

Probabil as fi tinut poza aia la capul patului daca, printr-un renghi al sortii, nu s-ar fi dovedit mai tarziu (cand m-am dus sa developez fotografiile) ca in aparat nu fusese film nici macar o singura clipa de-a lungul intregului festival. Este inutil sa precizez ca in fata aceluiasi aparat vid de pelicula a zambit cu aplomb si Florin Piersic Jr., alaturi de colegele mele mute de admiratie. Sa moara macar si capra vecinului.  :))

Revenind la petrecerea de maine seara. I-as cere Anei sa ne fotografiem impreuna, dar parca as strica o poveste frumoasa. Cred ca o sa ma multumesc s-o admir din umbra, in amintirea vremurilor in care, macar pentru cateva ore, am trait cu senzatia ca suntem colege de breasla. 🙂