Într-o lume obsedată de tinerețe și de topuri 30 Under 30, există povești care demonstrează că nu ești un eșec dacă la 30+ încă nu știi ce vrei în viață.

La 16 ani, Tavi Gevinson era style icon, redactor-șef, publisher, actriță, speaker TEDx și apărea, pentru al doilea an consecutiv, în topul Forbes 30 under 30.
La 17 ani, Lorde lansa un album care i-a adus 2 premii Grammy și era în topul Times al celor mai influenți adolescenți din lume.
La 20 ani, Jennifer Lawrence era nominalizată la premiul Oscar și, doi ani mai târziu, devenea a doua cea mai tânără actriță care primea celebrul premiu.
Și lista poate continua.

Probabil nu le cunoști personal pe fetele de mai sus (dacă nu cumva sunteți Anna Wintour, caz în care sunt onorată că folosiți Google Translate să-mi citiți blogul), dar știi cel puțin o femeie de 30-35 de ani care are o carieră de succes într-o multinațională sau care și-a deschis propriul business (dacă da, felicit-o din inimă, dar nu îi trimite textul ăsta pentru că nu îi este adresat ei).

Textul ăsta este pentru tine, dacă mai ai puțin până să sufli în lumânările de pe tortul de la 30 de ani (sau le-ai suflat deja) și viața ta nu e nici măcar pe același fus orar cu noțiunea ta despre succes. Caz în care exemple ca cele de mai sus te pot face să crezi că ai eșuat lamentabil. Pentru că, nu-i așa, dacă nu reușești în viața la (sau până la) 30 de ani, n-o s-o mai faci niciodată.

Americanii au o sintagmă care îmi place foarte mult,”late bloomer”, care descrie persoane al căror talent (și, implicit, succes) se manifestă mai târziu în viață. Am căutat termenul într-un dicționar englez-român și, în locul poeticului ”înfloritor târziu” am descoperit nefericitul ”întârziat”.

Late bloomers nu sunt în niciun caz ”întârziați”, sunt doar oameni care au avut nevoie de mai multe experiențe de viață și de mai multe încercări să-și dea seama ce le place să facă și la ce sunt buni. Și da, drumul spre succes al unui late bloomer poate semăna din exterior cu un eșec, așa cum spunea într-un minunat articol din The New Yorker Malcolm Gladwell.

Mai jos am făcut o listă cu câteva late bloomers care și-au descoperit calea (și, implicit, succesul) abia dupa 35 de ani. Sper ca poveștile lor să te inspire, să te motiveze dar, mai ales, să te ajute să te relaxezi dacă n-ai ajuns încă unde ți-ai propus sau habar n-ai în ce direcție să mergi.

Vera Wang

Dacă ai schimbat mai multe cariere decât ți-ai fi dorit până acum și consideri asta un handicap, s-ar putea ca povestea Verei Wang să te ajute să vezi altfel lucrurile. Femeia al cărei nume este sinonim cu rochiile de mireasă couture nu și-a început cariera de designer vestimentar nici la 20, nici la 30 și nici măcar la 35 de ani.

Wang și-a început cariera ca patinatoare, participând la Campionatele naționale americane de patinaj artistic. N-a reușit însă să se califice în echipa Olimpică a SUA, așa că a abandonat patinajul artistic și s-a angajat ca fashion editor la Vogue. Un an mai târziu era numită senior fashion editor, poziție pe care a ocupat-o timp de 16 ani.

La 38 de ani, Wang a suferit o nouă dezamăgire în carieră (a fost trecută cu vederea pentru job-ul de redactor-șef, funcție care i-a revenit, așa cum bine știi, Annei Wintour), așa că și-a reconsiderat din nou traseul profesional și s-a angajat ca director de design pentru accesorii la Ralph Lauren. După doi ani în această funcție și o experiență frustrantă cu alegerea propriei rochii de mireasă (negăsind un model care să-i placă, și-a schițat singură rochia și a realizat-o cu ajutorul unei croitorese), Wang a decis să devină designer de rochii de mireasă, la 40 de ani. Restul e…istorie vestimentară.

Concluzii: Nu-ți fie teamă de schimbări radicale de carieră. Și, mai ales, nu uita că atunci când o ușă îngustă ți se închide în nas (sau mai multe, în cazul Verei Wang), altundeva ți se deschid ferestre largi. 

Mary Kay Ash

Numele ei s-ar putea să nu-ți spună nimic, dar Mary Kay Ash este fondatoarea Mary Kay Cosmetics, a șasea cea mai mare companie cu vânzare directă din lume.

Căsătorită la 17 ani, Ash urma să fie casnică toată viața, dar venirea celui de-al Doilea Război Mondial și plecarea soțului pe front au obligat-o să-și găsească o slujbă pentru a-și întreține familia. A devenit vânzătoare ambulantă de cărți și apoi, după terminarea Războiului, s-a angajat la o firmă de produse de curățenie.

Frustrată atunci când șeful a promovat un bărbat (pe care tot ea îl instruise) în defavoarea ei, Ash și-a dat demisia la 45 de ani și a decis să scrie o carte de business pentru femei. Cartea s-a transformat într-un plan de afaceri pentru o companie de cosmetice, iar planul de afaceri s-a transformat în realitate în același an, cu o investiție inițială de 5.000 de dolari din partea fiului ei.

În 2015, investiția de 5.000 de dolari s-a transformat într-o cifră de afaceri de 3,7 miliarde de dolari.

Concluzii: Dacă slujba de vis și angajatorul ideal nu există, nu-ți rămâne decât să-ți creezi propriul job de vis și să devii propria ta șefă.

Julia Child

Julia Child este una dintre cele mai cunoscute autoare de cărți de gătit din istoria Americii și femeia care a schimbat emisiunile culinare televizate. Cu toate acestea, viitorul chef de succes habar n-avea să gătească până la 36 de ani.

În timpul facultății, Child a visat să devină scriitoare și chiar a trimis câteva povestiri revistei The New Yorker, fără succes, însă. A fost apoi copywriter și, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dactilografă și asistentă de cercetare în cadrul Serviciului Secret de Informații.

La 36 de ani, Child s-a mutat cu soțul ei în Franța și a dezvoltat o pasiune pentru gastronomia locală, care avea să-i schimbe viața. Fascinată de rafinata mâncarea franțuzească, Child s-a înscris la celebrul institut de artă culinară Le Cordon Bleu. A cunoscut apoi alte două cursante, alături de care a deschis o mică școală de gătit pentru americancele din Paris.

La 49 de ani, Child și cele două colege au scris Mastering The Art of French Cooking, o carte de gătit considerată revoluționară, care a devenit instant un best-seller (și care este considerată și astăzi un standard în cadrul comunității culinare). Un an mai târziu, o demonstrație culinară în cadrul unei emisiuni TV avea să-i deschidă calea Juliei Child spre propriul ei show culinar, The French Chef. Emisiunea a rulat timp de 10 ani, a câștigat premii Emmy și a cimentat statutul de celebritate al lui Child. Au urmat numeroase emisiuni TV și cărți de gătit, toate de succes.

Concluzii: Investește timp și energie în pasiunile tale, indiferent cât de diferite sunt de slujba ta actuală. Niciodată nu știi când una dintre ele se poate transforma în viitoare ta carieră.

Martha Stewart

Dacă ai studiat un domeniu în facultate dar lucrezi în altul și consideri că lipsa educației specializate este un dezavantaj, povestea de viață a Marthei Stewart îți poate demonstra că te înșeli.

Stewart a studiat istoria și istoria arhitecturii la facultate, apoi s-a căsătorit și, la 26 de ani, a început să lucreze ca broker la Bursă. La 32 de ani a renunțat la cariera de broker și, după o pauză de 3 ani, la 35 de ani și-a deschis o afacere de catering, în subsolul casei.

Șansa vieții ei a fost o petrecere pentru editura soțului ei, unde s-a ocupat de amenajarea localului și de mâncare, atrăgând atenția unui publisher care i-a propus să scrie o carte. Acea carte a fost Entertaining, publicată pe când Stewart avea 41 de ani.

I-au urmat multe alte bestseller-uri, propria ei revistă, Martha Stewart Living, apoi propria emisiune TV, apoi un întreg canal TV, colecții de mobilier, textile și accesorii pentru gătit, și, în cele din urmă, un adevărat imperiu media, Martha Stewart Living Omnimedia (da, este vorba despre aceeași Martha Stewart care a făcut închisoare pentru fraudă dar 1. nimeni nu este perfect, mai ales miliardarii și 2. modul spectaculos în care și-a revenit după scandalul cu închisoarea merită în sine un articol).

Concluzii: Nu ai nevoie de studii de specialitate într-un anumit domeniu pentru a avea succes. De fapt, cu cât ai mai multe abilități și experiențe profesionale diferite, cu atât poți fi mai valoroasă.