Zilele de luni sunt in general discriminate. Sunt etichetate cu “cah”, sunt intampinate cu fete incruntate care inca mai poarta amprenta asternutului de weekend, sunt barfite, dispretuite, temute, detestate. Si sunt, de fapt, echivalentul controlorilor de RATB in lumea zilelor saptamanii. Eu una stiu sigur ca nu mi-ar placea sa fiu o zi de luni. :))
Ca sa treaca mai usor, eu zic ca e bine sa le intampinam cu cate o mica placere vinovata (cum inghiteam cand eram mici pastilele amare cu miere sau cu zahar).

Azi l-am descoperit pe baiatul de mai jos, care vine din tara croissantelor si a lui Asterix si Obelix, si care mi-a ridicat brusc nivelul general de buna dispozitie. 🙂 Si cum il ascultam eu pe pretty eyes asta cum e sfasiat el de chinurile dragostei, m-a lovit gandul ca, daca as fi Timberlache, n-as mai dormi asa linistit noptile.

Sa va uitati voi numai la ochisorii lui albastri, la tatuajele lui de mare angajament, la cum danseaza el sincron tarziu in noapte cu baietii, pe dupa blocurile din Paris, la cum isi calareste el cu zvac motocicleta si, mai ales,  la cum le zice el in limba lui Moliere (cred ca mi s-ar face pielea de gaina chiar daca ar canta despre cum pune sosetele la spalat la ce accent are :)))) ).

Ia, luati de aici, clatiti-va ochii si sa aveti o dupa-amiaza de luni mai frumoasa, oriunde ati fi. 🙂

Jiustunfotodetua, jiustunfotodetua, jiustunfotodetua, nananananana. :))))